Stres

Stres – cuvânt englez utilizat pentru prima dată de H. Selye, în 1936, pentru a desemna starea în care se găseşte un organism ameninţat de dezechilibru sub acţiunea unor agenţi sau condiţii care pun în pericol mecanismele sale homeostatice. Orice factor susceptibil de a distruge acest echilibru, fie el factor de origine fizică (traumatism, frig…), chimică (otravă), infecţioasă sau psihologică (emoţie), este numit „agent stresant”. Termenul stres desemnează atât agentul agresor cât şi reacţia corpului la acesta. După Selye, acest răspuns, nespecific, este legat de mecanismele neuroendocrine (diencefalohipofiziare). Numeroase observaţii ştiinţifice au arătat că şocurile afective, cum ar fi pierderea soţului, provoacă alterarea, ba chiar prăbuşirea mecanismelor de apărare ale organismului împotriva bolilor şi, în consecinţă, creşterea riscului de a contracta afecţiuni grave, inclusiv cancerul.

Accesați: Dicționar de psihologie