Statut– situaţie a unei persoane într-un grup social. Statutul condiţionează raporturile care se stabilesc între oameni: copilul are dreptul la protecţia adultului, bătrânul are dreptul la respect din partea tinerilor, femeia la curtoazie din partea bărbatului etc. Fiecare se aşteaptă la o anumită conduită a celorlalţi faţă de sine, potrivit poziţiei pe care o ocupă în grup, şi conformându-se rolului care se aşteaptă de la el. Statutul defineşte de asemenea drepturile şi datoriile persoanei şi constituie un element al conştiinţei de sine. Majoritatea indivizilor îşi acceptă statutul şi îşi îndeplinesc cu uşurinţă rolul care decurge din acesta. Alţii, refuzând să se lase închişi într-un cadru determinat, resping normele sociale, se revoltă, devin inadaptaţi sau reformatori. Contrar la ceea ce ne putem imagina, spune J. Stoetzel, atitudinile revoluţionare nu sunt asociate în mod special unui statut economic aparte, „ci unei poziţii determinate a individului faţă de statutul său personal”.
Accesați: Dicționar de psihologie
