Site de psihologie

Stângăcie

Stângăcie – stare a celui care are tendinţa de a se servi în mod spontan de mâna stângă. Stângăcia nu este o infirmitate, ea corespunzând unei organizări nervoase simetrice aceleia a dreptaciului. Pe când la acesta există o dominanţă cerebrală stângă, la stângaci dominanţa aparţine emisferei cerebrale drepte (după cum este cunoscut, dată fiind încrucişarea fibrelor nervoase, o emisferă cerebrală comandă jumătatea opusă a corpului). Faptul acesta nu ar constitui nici o problemă dacă anturajul stângaciului nu ar interveni în mod abuziv, contrariindu-l şi creând astfel o situaţie conflictuală generatoare de tulburări cum sunt dislexia, bâlbâiala sau enurezia. În cazul unui copil suspect de stângăcie este recomandabil să ne abţinem de la orice intervenţie intempestivă şi să lăsăm să lucreze timpul, deoarece adesea nu este vorba decât de o întârziere a maturizării neuropsihice.

Accesați: Dicționar de psihologie