Singurătate – stare a unei persoane care trăieşte singură. Unii indivizi optează de bunăvoie pentru singurătate şi, pe cât se pare, o suportă destul de bine; pentru majoritatea oamenilor, însă, singurătatea este de temut, neputându-se acomoda cu ea, mai ales când survine dintr-o dată, după o viaţă bogată în relaţii umane. În aceste cazuri singurătatea provoacă o scădere a tonusului vital, ceea ce se transformă frecvent în nevroză depresivă. Singurătatea și anxietatea afectează multe persoane de „vârsta a treia”, mai ales femei, ceea ce explică faptul că 72% dintre ele utilizează somnifere şi tranchilizante’ (C.R.E.D.O.C, 1988). Atunci când gustul pentru viaţa solitară este exagerat („solitarism”), trădează întotdeauna un deficit de adaptare la realitate (timiditate, introversiune), la adolescent putând semnala un început de schizofrenie.
Accesați: Dicționar de psihologie
