Meniu Închide

Sine în agonie – poezie terapeutică

Stai la masă Eu,

Azi vorbesc cu tine.

Te evit demult

Din teamă sau rușine.

Te evit de rușine pentru tot ce-ți fac.

Sper că mă iubești deși te-am părăsit demult;

Sper că vrei să auzi povestea cu un mine tăcut.

Am suferit prea tare uitând cine mai sunt.

Sufăr și astăzi de teamă că poate m-am pierdut.

Îți mulțumesc pentru răbdare și că ai tot fost umbra mea.

Hai treci aici aproape,

Azi îți torn și ție o cafea.

Am tot turnat în mine cu gând să fiu tot plină.

Am încă părți mai multe despărțite în mine

Și știu că totuși îs bine dacă încă sunt cu tine.

Constantă mi-e singurătatea și rușinea și durerea,

Dar tu îmi ești iubire, frică și curaj.

Eu îmi sunt cam tot ce mi-e sigur și totuși separat.

Eu, eu ce știu că te-am abandonat dorind să te caut.

Să te caut și curat așa cum ai fost originar

În prima poveste cântată planetar.

Sunt mai bună decât eu fiind cu tine, știu.

Apă, toarnă-te tu-n ceai și dă-te-mi-te pe gât.

Eu am obținut ce voiam,

Am amețit și simt.

Doar hrănind durerea de care sunt plină

Simt că trăiesc cu cineva.

E ca și cum dau apă florii care înverzește să-mi dea mie aer.

Mie, că cine aș fi eu…

Hai pune-te în ceai.

Nu am putere să fac asta pentru mine.

Vreau doar să stau și să trăiesc leșinul.

Echilibru, fugi de mine precum o mâță fițoasă ce nu te lasă a o mângâia.

Uite suspinul cum mă străbate agale din cap pân’ la picioare.

Mâinile-s anestezie,

Cânt sublim a mea poezie

Amețită cu propria-mi mână.

E durerea mea pornită din inimă.

Și dacă inima se va opri a bate

Că nu am folosit-o în iubire

Și dacă înnegrită fiind de neputință mă va părasi și ea

Cum toți o fac odată ce mă cunosc.

Dulce, confuză, amețeală,

Mulțumesc că tu îmi amintești că îs!

Azi, că deja e mâine.

Soarele mai tare bate.

Mâine că ce era azi nu mai e,

Inima mea va simți viața.

De mâine mă eliberez de frică

Micuța asta ce-mi mănâncă simțurile,

Frica.

Uneori trebuie să fii pierdut ca să ai șansa să te găsești.

Mă bucur că mi-a venit somnu’

L-am căutat mult.

Am uitat cum e să simți;

Trebuie să învăț din nou.

Am decis să plec! A nu știu câta oară.

Am decis să plec! Că timpul mă omoară.

Văd cum curge plictisul că nu-i ceea ce vreau

Și fug în altă lume să caut ce eram.

Azi am avut 2 minute în care am văzut Universul!

Inima mi-a fost așa mare și sufletul inundat de iubire.

Era iubirea…ce sentiment străin și totuși dulce.

Am ajuns la mine și pe Eu l-am trăit.

Am trăit aceleași emoții împreună de atâtea ori într-o inimă:

Iubire, ură, frică și scindare.

Uite că regăsirea m-a adus la împreunare.

Eu și cu mine am făcut pace în idilă.

Un atac de iubire m-a cuprins.

Mulțumesc momentului în care am acceptat să mă cunosc.

Ce frumoasă întâlnire!

Noroc cu momentul când am fost la terapie.

Angelica Burcea

Psiholog & Psihoterapeut Experiențial

Formări complementare în Psihosexologie și TSA

0767/477.031

https://angelicaburcea.com/