Sindromul soțului intermitent în familiile de navigatori
Georgiana Croitoru (Mengu)
Navigatorii sunt acele persoane care întreprind lungi călătorii pe mari și oceane; persoane care conduc nava; fac parte din personalul navei.
Psihologia navigatorului examinează și explică modul în care navigatorii își desfășoară activitatea pe mare dar și acasă. Psihologia navigatorului studiază în mod sistematic comportamentul naviatorului de la plecarea acestuia în voiaj până la întorcerea sa acasă. (Sintion, F.,2012)
A fi navigator însemnă mai mult decât a ajunge în diferite părți ale globului, a vizita diverse porturi și a avea beneficii financiare. A fi navigator însemnă a petrece mare parte dintr-un an departe de casă, într-un proces continuu de adaptare la condițiile navei, la fusul orar, la membrii echipajului care sunt mereu alții, din alte culturi, cu alte sisteme de valori, tipuri de comportamente, etc.
Familia este nucleul organizației umane, care reprezintă totalitatea funcțiilor societății, ca mare sistem: reproducea și asigurarea continuității biologice a specie umane, producerea mijloacelor de subzistență, educarea, socializarea și asigurarea comunității moral-spirituale a societății.
O relație cu intermitente, o relație cu un navigator necesită o comunicare foarte bună, răbdare, sacrificiu, înțelegere și multă muncă.
O relație la distanță presupune ca ambii parteneri să fie înclinați către o relație stabilă, să aibă încredere unul în celălalt și să fie suficient de independenți și creativi astfel încât să poată umple în multe moduri timpul lăsat gol de absența celuilalt.
Factorul cel mai important care asigură funcționarea unei astfel de relații îl constituie gradul de consolidare a cuplului, cu cât este mai solid, cu atât șansele de a rezista noii experiențe sunt mai mari.
Cunoașterea deadline-ului, este important să existe un termen clar care îi asigură pe cei doi parteneri că distanta este limitată în timp, că lucrurile vor reintra în normal după câteva luni/săptămâni.
Limitarea în timp comparativ cu lipsa unei limite temporale menține iluzia stabilității cuplului, creeaza sperantă în validitatea cuplului dincolo de acea dată, ia în considerare reîntoarcerea.
Toate acestea conferă siguranță că relația merită “sacrificiul”. O relație poate funcționa la distanță dar, cu toate acestea, nu este potrivită pentru oricine sau în orice situație.
Pentru ca relația să rămână într-un stadiu suficient de stimulant pentru parteneri este important să se mențină un nivel eficient de comunicare, indiferent pe ce cale (tehnologia moderna permite multe moduri de păstrare a legăturii) pentru a facilita împărtășirea experiențelor individuale ca și cum cei doi ar trăi unul lângă altul.
Este important ca cei doi să se simtă conectați emoțional unul cu celălalt , dacă unul dintre parteneri se confruntă cu o problemă, se găsește într-o situație neplăcută (familială, profesională, socială etc) este necesar ca celălalt să-și ofere sprijinul, să fie prezent.
Un avantaj al relației la distanță constă în faptul că ambii parteneri sunt mult mai creativi în a păstra vie emoția, pentru a compensa/suplini într-un fel lipsa contactului fizic.
Familia poate avea un impact deosebit asupra experiențelor de muncă și asupra deciziilor pe care navigatorul le ia de-a lungul carierei sale. Atunci când este pe mare familia poate oferi un scop și o semnificație vieții și muncii navigatorului. Separarea de familie a fost găsită ca cea mai importantă sursă de stres din viața acestuia, de ea depinzând decizia de a mai efectua sau nu voiaje/de a micșora durata acestora.
Psiholog, consilier dezvoltare personală, psihoterapeut integrativ în formare
Georgiana Croitoru (Mengu)