Sexologie

Sexologie – studiul problemelor sexualităţii. Sexologia a cunoscut un avânt considerabil la sfârşitul secolului al XlX-lea, sub influenţa lui R. von Krafft-Ebing şi a lui Havelock Ellis. Aceştia au studiat conduitele sexuale şi problemele care se raportau la acestea, fără a putea să le rezolve în mod satisfăcător. Descoperirile lui Freud (inconştientul dinamic, sexualitatea infantilă) au fost acelea care au dus la înţelegerea vieţii sexuale şi a tulburărilor acesteia. Psihanaliza a permis lichidarea pseudoexplicaţiei sexologilor, care vedeau în perversiuni (homosexualitate, fetişism etc.) sau în frigiditate anomalii constituţionale, psihanaliza considerându-le conduite infantile fixate în mod anormal la adult. După Freud, fiinţa umană este, înainte de a fi educată, extrem de plastică; copilul ar fi un potenţial „pervers polimorf”. Sexualitatea sa, suferind influenţele mediului, se determină în funcţie de acesta. Perversiunile nu sunt aberaţii ereditare, ci accidente ale dezvoltării afective. Toate fiinţele umane poartă în ele germenii acestor perversiuni, ale căror urme le găsim la subiectul sănătos în actele care preludiază acuplarea. Sexologia, ştiinţă de observaţie degajată de orice considerente morale, s-a afirmat după cel de al doilea război mondial datorită cercetărilor lui A. Kinsey- şi mai ales ale lui W. Masters şi V. E. Johnson. Astăzi oamenii se preocupă de echilibrul lor sexual întocmai ca de sănătatea lor.

Accesați: Dicționar de psihologie