Sensibilitate – facultate de a percepe impresiile venite de la corp sau din lumea exterioară. Sensibilitatea este legată de integritatea şi de maturizarea căilor nervoase. Distingem sensibilitatea exteroceptivă (care receptează senzaţiile venite din afară), sensibilitatea interoceptivă (foame, sete etc.) şi sensibilitatea proprioceptivă, care informează asupra poziţiei membrelor, asupra atitudinilor şi mişcărilor corpului. În primul trimestru al vieţii postnatale, cele trei sisteme funcţionează separat, sensibilitatea interoceptivă fiind cea care prevalează la sugar, dominante fiind senzaţiile care vin de la sistemul digestiv. În luna a patra cele trei sisteme senzoriale încep să se organizeze într-un ansamblu structurat, datorită căruia copilul, capabil să distingă ceea ce provine de la corpul său şi ceea ce aparţine mediului, reuşeşte treptat să ia cunoştinţă de individualitatea sa, distinctă de lumea exterioară, cu care până acum fuzionase. Începând din acest moment, devine dominantă sensibilitatea exteroceptivă. Sensibilitatea organelor senzoriale poate fi extraordinară. Tiparul, de exemplu, reacţionează la 1 mg de feniletanol (alcool existent în esenţa de trandafir) diluat în 17 miliarde de metri cubi de apă.
Accesați: Dicționar de psihologie
