Sari la conținut

Semn – element sensibil care permite cunoaşterea sau recunoaşterea unui lucru. Spre deosebire de semnal, care se adresează reflexului şi inconştientului, semnul face apel la inteligenţă. Datul din cap, care de obicei înseamnă aprobare, este un semn, la fel ca mimica emoţională sau ca simbolul matematic. Semnul exprimă o idee sau un sentiment, dar pentru a fi inteligibil presupune o înţelegere (tacită sau explicită) între indivizi. Este un element de transmitere a unei comunicări susceptibilă de a lua mai multe semnificaţii şi de a nu avea nici o legătură logică cu ceea ce reprezintă el. Frontierele între semne, semnale şi indici nu sunt ferm stabilite. Acelaşi element poate fi, în mod succesiv, indice, semnal şi semn. Fumul, de exemplu, este indicele natural al focului, dar focul poate fi el însuşi semnalul unui eveniment (sărbătoarea Sfântului Ion…), pe când jeturile ritmice de fum pe care indienii din America de Nord le utilizează pentru a comunica între ei sunt semne codificate.

Accesați:Dicționar de psihologie