Segregație

Segregație – acţiune de separare a elementelor. În câmpul perceptiv distingem forme pe care le percepem ca pe nişte figuri detaşate de fond. Acest proces are loc în mod natural atunci când câmpul perceptiv este puternic structurat; el necesită, dimpotrivă, un efort de atenţie din partea observatorului atunci când obiectul nu are nici o tendinţă spontană de a se separa de ansamblu. O perlă neagră în mijlocul unor pietricele albe este imediat reperată, pe când un pietroi între alte pietroaie trebuie căutat. Segregarea obiectului depinde de structurarea câmpului perceptiv sau, când acesta nu este suficient de organizat, depinde de personalitatea observatorului, de motivaţiile sale, de atitudinile şi experienţa sa. Segregaţia umană constă în separarea persoanelor după anumite criterii, definite în prealabil (rasă, religie, infirmitate etc.). Ea este uneori utilă din raţiuni tehnice, în cazul reeducării copiilor orbi sau surdomuţi, de exemplu, dar mult prea adesea răspunde unor principii iraţionale şi conduc la măsuri inumane de lichidare fizică a psihopaţilor (sub regimul nazist).

Accesați: Dicționar de psihologie