Sari la conținut

Securitate

Securitate – pace a spiritului datorată convingerii că individul nu are a se teme de nimic. Ea constituie una din trebuinţele fundamentale ale omului, condiţia esenţială a sănătăţii sale mentale. Copilul îşi găseşte securitatea datorită prezenţei senine şi afectuoase a părinţilor, stabilităţii condiţiilor sale de existenţă, disciplinei obişnuite a educaţiei sale. În mediul său astfel definit, el îşi reperează din timp poziţia, se acomodează cu rolul său şi, simţindu-se protejat, avansează cu încredere în viaţă. Adolescentul se simte mai greu în securitate deoarece, nefiind nici copil şi nici adult, nu are un statut precis. La bărbat, mijlocul de conservare a securităţii este conformismul social; multe persoane ţin pasul cu moda, de exemplu, pentru a nu bate la ochi. Acela care a atins maturitatea psihologică nu se teme să-şi afirme individualitatea.

Accesați: Dicționar de psihologie