Schizotimie – organizare psihică normală dominată de introversiune. Schizotimicul pare rece, distant, inafectiv. Atitudinea sa este un mecanism de apărare: el se închide în sine pentru a se proteja de agresiunile lumii exterioare. Solitudinea, retragerea din realitate, propensiunea sa pentru reverie răspund acestei trebuinţe. Reacţiile sale imprevizibile sunt descărcări brutale ale tensiunii acumulate. Din punct de vedere intelectual el este adesea un original, un idealist înclinat spre analiza abstractă şi spre sistematizare. Tipul său morfologic este de obicei longilin (leptosom), dar uneori este atletic sau displastic.
Accesați: Dicționar de psihologie
