În anii ’70 când trialurile farmacologice au început să fie la modă, s-a constatat că multe scale de evaluare a depresiei sunt de fapt scale diagnostice sau simptometologice și nu sunt suficient de sensibile la schimbare pentru a decela cele mai mici modificări clinice ce s-ar putea petrece atunci când un depresiv folosește medicamente antidepresive. Scala MADRS a fost concepută cu scopul de a avea senzitivitatea și acuratețea necesară studiilor psihofarmacologice. Ea a fost dezvoltată de Montgomery și Asberg (1979) pornind de la itemii scalei Comprehensive Psychopathological Rating Scale -CPRS (Asberg și colab, 1978).
Selecția itemilor s-a bazat pe evaluarea cu scala CPRS a 106 depresivi ce împlineau criteriile diagnostice ale lui Feighner în timpul unui tratament de 4 săptămâni cu variate antidepresive, evaluare care s-a făcut de către 2 clinicieni. În două ședințe de selectare a itemilor s-au ales la început 17 itemi în funcție de senzitivitatea lor (corelația dintre schimbarea scorului la fiecare item și scorul general) ca mai apoi să se selecteze doar 10 itemi cei mai sensibili care reprezintă structura finală a scalei MADRS: tristețea aparentă, tristețea raportată, tensiunea internă, reducerea somnului, reducerea apetitului, dificultățile de concentrare, lentoarea, incapacitatea de a simți, gândurile pesimiste și gândurile suicidare.
Scala Montgomery-Asberg este deci o scală de observație care se referă la evaluarea simptomelor depresive cu trei zile în urmă sau într-un alt cadru de timp pe care investigatorul și-l poate stabili. Fiecare item are o definiție operațională și este scorat pe o scală Likert cu 7 puncte în care “0” reprezintă absența simptomului și “6” reprezintă frecvența și intensitatea cea mai mare a simptomului.
Snaith și colab. (1986) au prezentat următoarele plaje de scor pentru diferite severități ale depresiei: 0-6 = absența depresiei; 7-19 = depresie minoră; 20-34 = depresie moderată și 35-60 = depresie severă.
Scala prezintă o foarte bună confidență intercotatori atât când se ia în considerație scorul total, cât și pentru fiecare item în parte și o bună validitate atunci când a fost administrată concurent cu scala Hamilton de evaluare a depresiei, mai ales pentru depresia endogenă. Scoruri mai mari se obțin atunci când scala este administrată de clinicieni comparativ cu persoane cu mai puțin experimentate.
Scala MADSR se folosește mai ales pentru că, fiind mai scurtă decât HDRS, este mai simplu de administrat, iar pentru că se bazează mai mult pe simptome psihice este utilizabilă în tulburările psihosomatice când se dorește evaluarea comorbidității depresiei.
Sursa: Radu Vrasti: Măsurarea sănătății mentale; Scalele de evaluare a depresiei
