Sarcina – eveniment de ordin psihologic în viața unei femei

Sarcina – eveniment de ordin psihologic în viața unei femei

Irina Gabriela GRIGOROVICI 

Sarcina este un fenomen complex care presupune schimbări importante pe plan fiziologic, somatic, social-relaţional și nu în ultimul rând pe plan psihologic. Schimbările includ aspectul corpului, psihismul, afectivitatea și sexualitatea femeii, toate pe fondul dobândirii unei noi calităţi a rolului şi poziţiei sale sociale. Din acest punct de vedere, sarcina trebuie considerată un fenomen bio-psiho-social complex în care modificările somatice sunt însoțite de schimbări cu caracter psihologic și de schimbări în interacțiunile cu mediul socio-cultural. (Bjelical, et.all. 2018)

Autorii de orientare psihanalitică au fost primii care au subliniat complexitatea modificărilor psihologice care apar la o femeie în timpul sarcinii. Aceste schimbări sunt legate de satisfacerea nevoilor narcisice, de tendințele regresive și de reluare a conflictelor timpurii și de anxietate. Regresia ego-ului denaturează percepția femeii asupra realității, induce credințe și temeri iraționale datorate gândirii magice asociate acestui proces primar. (Kestenberg, 2017)

O femeie însărcinată se confruntă cu latura biologică a feminităţii sale, lucru care îi influențează imaginea de sine. În plus, ea se confruntă cu o serie de temeri/îngrijorări legate de evoluția sarcinii şi de momentul naşterii care o fac deosebit de vulnerabilă; femeia se simte condiţionată de capacitățile adaptative ale organismului său, de stilul de viață și de cerinţele noului statut social. Astfel, în multe cazuri, sarcina este identificată cu un puternic factor de stres care poate afecta grav starea psihică a femeii gravide, poate afecta naşterea dar și funcționarea psihică a nou-născutului (Bjelical, et.all. 2018)

Bjelical (2004) în studiul „Pregnancy as a psychological event”, consideră sarcina ca fiind „o povară psihologică”. Femeile însărcinate, cu precădere cele aflate la prima sarcină, trăiesc un eveniment psihologic puternic, asociat cu schimbări semnificative în funcționare: ambivalență, modificări frecvente ale dispoziției, care variază de la anxietate, oboseală, epuizare, somnolență, reacții depresive, la stări de euforie şi agitaţie. La prima sarcină, femeile se confruntă nu numai cu o situație complet nouă care generează stări deosebite prin intensitate şi variaţie, dar şi cu o perioadă de importanţă crucială în formarea şi dezvoltarea atributelor de mamă. Prin urmare, sarcina poate fi înțeleasă ca o stare în care atât corpul cât și sufletul „suportă povara”; o stare în care tensiunea psihică (dată de teama de pierdere a propriei identităţi, de teama de a pierde copilul sau de experienţa naşterii) alternează cu momente de eliberare, de alinare psihică.

Modh et.all (2011) în studiul „First time pregnant women’s experiences in early pregnancy” consideră perioada sarcinii ca fiind „o deschidere către viaţă”, o perioadă de dezvoltare a potenţialului feminin, de integrare şi structurare a feminităţii. Toate acestea presupun a trăi în prezent şi a gândi la viitor, a accepta schimbările de valori şi perspective şi a accepta şi a înţelege rolul de mamă.

Newton (1985) consideră sarcina „o perioadă de limitări şi interziceri„. Femeia însărcinată resimte disconfort legat de limitările fizice la care este supusă şi care o aduc în imposibilitatea de a mai avea o carieră profesională sau o viaţă socială bogată. Femeile care experimentează sentimente negative intense legate de aceste limitări şi interziceri, au mai puţine tendinţe materne şi au dificultăţi în acceptarea rolului de mamă. S-a demonstrat faptul că aceste femei nu au fost predispuse la alăptare, au evitat îngrijirea copilului după naştere şi nu au arătat disponibilitate pentru încă o sarcină. (Newton, apud Welch&Miller, 2008)

Rubin (1985) descrie sarcina ca fiind un „timp pentru sine”, pentru reformularea identităţii, pentru creștere și dezvoltare personală şi pentru reordonarea relațiilor interpersonale. În perioada sarcinii, femeia se uită în interiorul ei, își orientează atenţia către sine, în timp ce îşi reduce concentrarea şi energia pentru alte lucruri. (Rubin, apud Welch&Miller, 2008)

Brazelton & Cranmer (1990) descriu sarcina ca fiind începutul atașamentuluio perioadă de exersare și anticipare a rolului matern. Femeia trebuie să se adapteze la schimbările intervenite asupra identității, asupra corpului său, asupra relațiilor și carierei sale, să se pregătească pentru momentul naşterii și mai ales să se împace cu sacrificiile/renunţările asociate cu rolul de mamă. (Brazelton & Cranmer, apud Symes, 2017)

Stotland (1991) face o trecere în revistă a aspectelor psihologice din viaţa unei femei aflate în perioada sarcinii:

Tabel 1 – Aspecte psihologice ale sarcinii

Trimestrul de sarcină
I II III
Ambivalenţă Disconfort fizic (greaţă, vărsături, oboseală) Distres/ nesiguranţă legate de aspectele medicale (teste, analize, ecografii) Schimbările fizice fac ca sarcina să devină „o realitate” Începe procesul de ataşament maternal Incidenţă redusă a problemelor psihice şi emoţionale Alterare pronunţată a imaginii corporale şi discomfort Teama pierderii atractivităţii Teamă, anxietate, vulnerabilitate Preocupări legate de naştere Îngrijorări legate de sănătatea copilului Planuri de îngrijire a copilului; re-evaluarea stilului de viaţă.

Disconfortul fizic resimţit în primul trimestru şi manifestat prin stări de greaţă şi vărsături, grad ridicat de sensibilitate la nivelul sânilor, oboseală accentuată, pot să complice sentimentele de ambivalenţă și să diminueze bucuria inițială. Preocuparea pentru propria sănătate dar şi pentru siguranţa sarcinii, tradusă prin vizite regulate la medic, este de cele mai multe ori un factor de stres pentru femeie, prin aşteptarea rezultatelor şi a confirmării viabilităţii sarcinii. Pentru sănătatea psihică a femeii este bine ca aceasta să accepte ideea și realitatea sarcinii înainte de a crea o legătură cu copilul care urmează să se nască. Cu toate acestea, din momentul în care se confirmă concepția şi se demonstrează că sarcina este viabilă, femeia însărcinată devine mamă. (Stotland, apud Welch&Miller, 2008)

Pe măsură ce disconfortul primului trimestru trece și mama simte prima mișcare fetală, copilul devine o realitate. Mama începe să se poziţioneze în rol maternal şi să simtă responsabilitate faţă de copil. Pentru majoritatea femeilor, sentimentele de ambivalență resimţite în primul trimestru tind să se transforme în sentimente de acceptare pe măsură ce sarcina avansează. (Stotland, apud Welch&Miller, 2008)

În timpul celui de al doilea trimestru mama se simte mai bine din punct de vedere fizic lucru care îi permite o destindere şi o mai bună concentrare în a-şi imagina copilul. S-a remarcat faptul că, în general, între a patra și a șaptea lună de gestație, imaginările despre copil se intensifică, sunt mai elaborate şi ating un vârf în jurul lunii a șaptea. (Stern, 1995)

La încheierea celui de-al doilea trimestru, femeia însărcinată este conștientă de copilul din interiorul ei și începe procesul de atașament matern. (Stotland, apud Welch&Miller, 2008)

În cel de al treilea trimestru, spre sfârșitul sarcinii, starea emoțională a unei femei este diferită de cea din primul sau al doilea trimestru. Ea are în faţă momentul naşterii faţă de care resimte conflict; pe de o parte își doreşte ca perioada sarcinii să ia sfârşit dar pe de altă parte se confruntă cu anxietate legată de naştere. În această perioadă femeile resimt vulnerabilitate accentuată, ca urmare a schimbărilor fizice majore, resimt nelinişte, îngrijorare şi teamă legate de travaliul naşterii, de sănătatea copilului, de abilitatea lor de a fi mamă dar şi îndoieli vis-à-vis de implicarea şi suportul partenerului. (Vinal, 2006)

Totodată, în acest ultim trimestru de sarcină, specificitatea imaginilor pe care mama şi le creează despre copil se reduce, creându-se astfel spaţiu necesar conectării mamei la copilul „adevărat”, aşa cum este el, diferit de imaginația mamei. (Stern, 1995)

Sarcina reprezintă o integrare a instinctelor materne şi o punere în operă a celor mai înalte aspiraţii ale unei femei – a da naștere unui copil și a deveni mamă. (Kestenberg, 2017)

Pentru fiecare femeie dorinţa de a avea un copil se integrează în planul vieţii, plan construit în conformitate cu idealurile sociale şi familiale. Această dorinţă înseamnă de fapt manifestarea instinctului sexual din perspectiva asigurării perpetuării speciei, ca funcţie colectivă, dar şi transmiterea vieţii, a istoriei personale şi familiale, ca funcţie individuală. (Bydlowski, 1998)

Bibliografie

  1. Bjelica1,A., Cetkovic, N., Trninic-Pjevic,A., Mladenovic-Segedi1, L., (2018), The phenomenon of pregnancy — a psychological view, Ginekologia Polska vol. 89, no. 2, 102–106, Via Medica, ISSN 0017–0011
  2. Bjelical A, Kapor-Stanulović, N., (2004), Pregnancy as a psychological event, MedPregl; Mar-Apr; 57 (3-4):144-148, doi: 10.2298/mpns0404144b, indexed in Pubmed: 15462597.
  3. Bydlowski, M., (1998), Psihanaliza maternităţii, Editura Trei, Iaşi
  4. Kestenberg J., (2017), On the Development of Maternal Feelings in Early Childhood; observation and reflections. Journal The Psychoanalytic Study of the Child. 2017; 11(1): 257–291, doi: 10.1080/00797308.1956.11822788
  5. Modh C., Lundgren I., Bergbom I., (2011), First time pregnant women’s experiences in early pregnancy, International Journal of Qualitative Studies on Health and Well-being 6(2): 10.3402/qhw.v6i2.5600.
  6. Stern, D. N. (1995), The motherhood constellation. New York: Basic Books
  7. Stotland, N., (1991), Medical Disorders During Pregnancy;Psychiatric issues. In Barron WM, Lindheimer MD (eds), p605. St. Louis, Mosby-Year Book
  8. Symes, E., (2017), The transition to motherhood: Psychological factors associated with pregnancy, labour and birth, InPsych 2017, Vol.39, February Issue 1
  9. Vinal, D., (2006), Pregnancy: Special concerns. In Kenney-Griffith J (ed): Contemporary Women’s Health. Menlo Park, CA, Addison-Wesley
  10. Welch, L, Miller, L, (2008), Emotional and Educational Components of Pregnancy, Glob. libr. women’s med., (ISSN: 1756-2228) 2008; DOI 10.3843/GLOWM.10415

Autor:

Irina Gabriela Grigorovici – psiholog clinician și psihoterapeut de orientare Cognitiv Comportamentală.

E-mail: psihologie.grigorovici@gmail.com

Telefon: 0741/114.893