Sancțiune – recompensă sau pedeapsă privind o anumită acţiune. Se disting sancţiuni naturale (arsura pe care şi-o provoacă un copil imprudent, care se joacă cu focul), sociale (decoraţii, închisoare…), subiective (remuşcări). Justiţia modernă tinde mai puţin să pedepsească, preferând readaptarea delincvenţilor (lucru adevărat în special în cazul minorilor); ea ştie că nu există criminal înnăscut şi că devii delincvent în virtutea condiţiilor socioecoomice şi afective, de care întreaga societate este responsabilă. Sancţiunea are o valoare pedagogică certă, pe care totuşi educatorii trebuie să o utilizeze cu circumspecţie. Pedeapsa şi recompensa nu pot fi automate. Fiind confirmarea unei judecăţi referitoare la conduita unei persoane, ele trebuie să se adapteze în mod necesar acesteia, vârstei sale, nivelului ei de înţelegere. Un sugar, de exemplu, nu va fi certat pentru că a spart un bibelou care i-a stat la îndemână, pe când unui copil de zece ani i se va cere să-l înlocuiască, subţiindu-şi banii de buzunar.
Accesați: Dicționar de psihologie
