Revoltă – rebeliune contra autorităţii. Revolta exprimă, în general, nemulţumirea unui individ sau a unui grup, ostilitatea sa faţă de o soartă nedreaptă, faţă de un mediu agresiv, ba chiar pur si simplu inconprehensiv sau indiferent. Revolta este reacţia normală la frustrare. Revolta socială este provocată mai puţin de condiţiile economice defavorabile cât de un sentiment de insatisfacţie psihologică datorat, după H. H. Hyman (1942), unei poziţii determinate a individului (sau grupului) faţă de statutul său. Psihanaliştii explică această atitudine prin deplasarea în domeniul social a unui conflict intrafamilial: revoltă contra ordinii stabilite ar fi expresia actuală a răzvrătirii (de origine oedipiană) a copilului contra autorităţii părinţilor.
Accesați: Dicționar de psihologie
