Reverie

Reverie – stare de detaşare faţă de realitate, intermediară între gândirea în stare de veghe şi vis. Subiectul, distras din lumea exterioară, despre care nu mai are decât o conştiinţă vagă, se lasă antrenat de un flux de imagini şi idei care ascultă mai mult de motivaţiile afective decât de logică. Reveria apare ca un fenomen normal la pubertate, când ea are semnificaţia unei anticipări a realităţii viitoare. Adesea reveria constituie, atât la copii cât şi la adulţi, un simptom nevrotic, o fugă de realitate. Ea depinde de constituţie, subiecţii schizoizi având o propensiune deosebită la reverie, dar şi de condiţiile exterioare: monotonia unei sarcini sau a unei excitaţii (zgomotul uniform al unei maşini, de exemplu), absenţa de stimuli a ambianţei favorizează dezvoltarea reveriei. Ea constituie adesea un mod de apărare a Eului împotriva plictiselii şi frustrărilor vieţii cotidiene.

Accesați: Dicționar de psihologie