Meniu Închide

Renata Melinda Heilman

Printre contribuțiile științifice remarcabile pe care Renata Melinda Heilman le aduce la progresul cercetării în domeniul psihologiei economice, le menționăm pe cele mai notabile:

  1. argumentarea rolului de mediere/moderare a strategiilor de autoreglare emoțională în relația emoție-decizie și descrierea mecanismelor neuronale comune care fundamentează acest rol;
  2. adaptarea, pe un lot din populația românească, a două instrumente de evaluare a strategiilor de autoreglare (ERQ și CERQ) și a chestionarelor de căutare a riscului – DOSPERT;
  3. dezvoltarea variantelor computerizate ale sarcinilor decizionale folosite în studiile experimentale anterioare;
  4. demonstrarea, pentru prima oară în literatura de specialitate, a faptului că, în cazul emoțiilor negative, strategia de reevaluare intensifică tendința de căutare a riscului, prin reducerea experienței emoționale negative. Pentru aceleași emoții negative, supresia se dovedește ineficientă, nu reduce distresul afectiv și, ca atare, nu influențează atitudinea față de risc;
  5. demonstrarea experimentală a faptului că, în cazul emoțiilor pozitive, supresia și reevaluarea au același efect, anulând impactul emoțiilor pozitive asupra căutării riscului. Ca atare, nu costurile strategiilor autoreglării (supresia costă mai mult decât reevaluarea), ci efectele lor influențează decizia în situații de risc;
  6. demonstrarea experimentală a faptului că susceptibilitatea la framing este influențată de strategiile reglatorii utilizate și a faptului că impactul acestor strategii e domeniu-specific (de exemplu, pe domeniul sănătății, ruminarea crește căutarea riscului, pe când, pe domeniul financiar, punerea în perspectivă, planificarea și reevaluarea pozitivă reduc căutarea riscului);
  7. evidențierea rolului moderator al anxietății ca stare în relația reevaluare-decizie.

Sursa: Diferențe individuale în emoție și decizie, Ed. ASCR, Cluj-Napoca, 2014

Accesați: Articole de studiu – personalități în psihologie