Relațiile de cuplu – Unde greșim?

 Relațiile de cuplu – Unde greșim?

Sternberg (2010) afirmă că:

 „A fi într-o relație reprezintă o balanță fină între renunțarea la libertate și câștigarea ei. Atunci când intri într-o relație angajată, renunți în mod normal la anumite libertăți, pentru a câștiga altele. Dar, dacă vrei ca lucrurile să meargă, limitele pe care încerci să le impui partenerului tău ar trebui să fie rezonabile. Dacă nu sunt, ai putea să plantezi semințele distrugerii relației. ” (p.217).

A fi într-o relație de cuplu cu cineva implică, de asemenea, asumarea rolului conjugal. Acesta reprezintă expectanțele partenerilor în raport cu o serie de comportamente. Rolul conjugal se preia din familia de origine, după care se desăvârșește în diada conjugală. (Acriș, 2013)

În mod similar, Schaeffer (2009) susține ideea că o relație sănătoasă înseamnă să fii capabil să iubești cu detașare. (p. 169) Acesta consideră că o relație optimă se bazează pe autonomie, fără a-i controla pe ceilalți. (p. 145)

O relație sănătoasă înseamnă că în relație fiecare este diferit și fiecare ține cont de nevoia de autonomie a celuilalt, fără a-l domina. (Aubry, 2005, p. 139)

În contextul actual, datorită schimbărilor care apar la nivelul mentalităților privind angajamentul, stabilitatea cuplului este mult mai mult afectată. Acriș (2013) a pus în lumină o serie de problematici de cuplu, elemente care afectează stabilitatea acestuia pe termen lung. Printre acestea se numără libertatea sexuală, dificultățiile angajamentului pe termen lung, infertilitatea partenerilor, volumul mare de muncă care afectează satisfacția în cuplu. (p. 75-76)

Odată cu revoluția sexuală și cu dobândirea libertății sexuale, dinamica relațională se schimbă. Ne confruntăm tot mai adesea cu separări, cuplurile ai căror parteneri muncesc foarte mult, dobândesc cu greu satisfacția în cuplu.

În contrast, Nuță (2002) afirmă că “Iubirea este o muncă.” La baza unei relații de cuplu reușite se află ascultarea, ca o formă de iubire și onestitatea emoțională.

Pentru ca un cuplu să fie înalt funcțional și partenerii să dobândească satisfacția sunt necesare trei condiții:

  • Flexibilitate în fața problemelor;
  • Comunicarea eficientă;
  • Abilitatea de empatizare cu partenerul. (Acriș, 2013)

În relația cu ceilalți și mai ales în relația de cuplu, trebuie să ținem cont de faptul că oamenilor le face plăcere să fie ascultați, nu doar auziți. Ascultarea presupune încercarea de a înțelege realitatea celuilalt, făcând abstracție, pentru moment, de nevoile sau cognițiile tale. (Nuță, 2002)

Comunicarea în cuplu

Plecând de la afirmația: Comunicarea este sângele unei relații. (Nuță, 2006, p. 138), deducem incontestabila importanță a acesteia în relațiile de cuplu.

Comunicarea este o componentă importantă în toate tipurile de relații, mai ales în relațiile de iubire.

Prin comunicare, îl facem pe celălalt părtaș propriilor noastre nevoi și sentimente, îl invităm să ne asculte și ne dezvăluim lui. Comunicarea este bună atunci când celălalt se străduiește să înțeleagă mesajul transmis de partener, fără a-l judeca.

Comunicarea înseamnă și onestitate. Să fii dispus să te dezvălui celuilalt, să ai încredere să împărtășești cu celălalt și părțile bune și pe cele mai puțin plăcute, înseamnă să comunici autentic. Dacă încerc să ascund anumite comportamente care știu că nu plac partenerului, doar pentru a- i crea acestuia o imagine favorabilă, acesta nu va lua contact cu sinele meu real, prin urmare va ajunge să iubească imaginea pe care eu i-am creat-o despre mine. Cu alte cuvinte, nu am o relație adecvată cu tine dacă țin ferecate porțile universului meu și nu îți permit să mă cunoști. (Nuță, 2002, p. 64)

Comunicarea în cuplu se realizează și la nivelul intimității. „Acceptarea propriului corp și posibilitatea de a comunica prin intermediul acestuia, de a exprima, arăta sau dezvălui în sens natural, lipsit de pudoare și inhibiții inutile, condiționează realizarea unui bun nivel de intimitate în cuplu.” (Mitrofan, 2004, pg. 242) Capacitatea de a construi o relație împlinită, matură depinde și de interesul partenerilor vizavi de optimizarea relațiilor intime. Blocajele în acest plan determină partenerii să dezvolte sentimente de jenă și astfel, ajung să se îndepărteze unul de celălalt. (apud Mitrofan, 2004, pg. 241)

Dizarmonii ale vieții în doi

Există probleme care apar în cuplu din lipsa de comunicare sau din dorința de a avea mai multă libertate. Fie că este vorba de bărbați, fie că este vorba de femei, aceste probleme apar și sunt resimțite la nivelul relațiilor de cuplu, afectând armonia și echilibrul relației. Există momente când fiecare este nemulțumit de ceva la partener. Este așadar important să fim conștienți de necesitatea comunicării cu partenerul a nemulțumirilor, a lucrurilor care ne deranjează tocmai pentru o bună funcționare a relației de cuplu și pentru a preveni agravarea problemelor.

Sub o formă sau alta, toate problematicile în cuplu sunt strâns legate de apariția conflictelor. Cercetătorii au demonstrat că persoanele cu un stil de atașament evitant și anxios, datorită convingerilor că partenerul este indisponibil, acestea recurg la reacții agresive în situații conflictuale, supraapreciând intensitatea conflictului, (Levine & Heller, 2015)

Calitatea relațiilor de cuplu depinde de mai mulți factori, însă un rol important îl are modul în care partenerii se sprijină reciproc și sunt atenți la nevoile partenerului, modul în care își reglează distresul emoțional. Atunci când apar neînțelegeri în cuplu sau chiar conflicte, partenerii, de cele mai multe ori, apelează la strategii defensive de rezolvare, fără a lua în considerare următoarea explicație biologică oferită de Levine și Heller (2015): absența oxitocinei (cauzată de refuzul apropierii, intimității parteneriale) ne predispunde la conflicte, ne face mai vulnerabili la certuri. Oxitocina, un hormon din grupa neuropeptidelor, este cunoscut și sub denumirea de hormonul atașamentului sau hormonul dragostei. Stimularea produsă de oxitocină (prin îmbrățisări, mângâieri, gesturi tandre, sau în timpul orgasmului) reduce efectul cortizolului (hormonul stresului) și ajută la îmbunătățirea relațiilor. Așadar, cu cât există o relație mai apropiată, cu cât sunt îndeplinite nevoile de confort și de securitate, cu atât partenerii vor putea să se bucure de relații împlinite.

În contrast, o relație de cuplu se poate destrăma dacă la nivelul relației partenerii manifestă concurență unul față de celălalt, dacă unul dintre parteneri pleacă de la premisa că are întotdeauna dreptate, dacă se recurge deseori la reproș, critică, agresivitate verbală sau fizică. (Acriș, 2013)

Pentru a păstra o  relație de cuplu fericită, William propune respectarea a șase reguli:

  • Prima sugestie pe care acesta o face este concentrarea atenției noastre pe calitățile partenerului; făcând acest lucru, avem șanse crescute de a rezolva situațiile conflictuale. În schimb, dacă ne concentrăm pe lucrurile care ne deranjează la partener, pe aspectele negative, relația nu va putea evolua.
  • Un alt aspect important pentru o relație fericită este exprimarea afecțiunii față de partener în plan fizic.
  • Discutarea cu partenerul față în față. Comparativ cu alte forme de comunicare, comunicarea față în față sporește satisfacția și trăinicia relației.
  • Desfășurarea unor activități împreună cu partenerul este, de asemenea, foarte importantă. Modalitățile de petrecere a timpului în doi fac să crească sau să descrească satisfacția în cuplu.
  • Să îi oferi celuilalt spațiu, dar nu prea mult, astfel încât să nu se simtă nici sufocat, nici abandonat.
  • Dezvoltarea unor pasiuni în afara relației de cuplu, în opinia autorului, la fel de importantă ca investirea pasiunii în relația de cuplu. Creierul are nevoie să fie stimulat în activități care fac plăcere persoanei pentru a funcționa optim în relația de cuplu.

Bibliografie:

  • Acriș, C. (2013). Cuplul în impas. București: Editura Sper
  • Aubry, C. M. (2005). Ghidul indrăgostitului. București: Editura Trei.
  • Levine, A & Heller, S. F. (2015). Stilurile de atașament O noua teorie a atașamentului. Cum să găsești și să păstrezi o relație de cuplu fericită, Cluj: Editura ASCR.
  • Mitrofan, L. (2004). Elemente de psihologie socială. București: Editura SPER.
  • Nuță, A. (2002). Suprafața și adâncimile cuplului. București: Editura SPER.
  • Nuţă, A. (2006). Psihologia cuplului, Editura SPER, colecţia Alma Mater.
  • Scaeffer, B. (2009). Dragoste sau dependență? Cum să recunoști iubirea sănătoasă. București: Editura Trei.
  • Sternberg, R. J. (2010). Săgeata lui Cupidon. București: Editura Trei.
  • William. (n.d.). 6 golden rules for strong relationships that are backed by science, http://www.lifehack.org.

Psiholog clinician, Consilier psihologic în domeniul Consilierii experiențiale a copilului, adultului, cuplului și a familiei,

Elena – Iulia Petrone

Contact: Facebook,  LinkedIn