Regândirea infidelității – Esther Perel

Infidelitatea este un simptom al faptului că o relație a luat-o într-o direcție greșită. Dacă ai acasă tot ce îți trebuie, nu există niciun motiv pentru care să te duci în altă parte. Bărbații înșeală din plictiseală și teamă de intimidate; femeile înșeală dintr-o senzație de singurătate și dorință de intimidate. Partenerul credincios este matur, devotat, realist; cel care se abate de la calea dreaptă este egoist, imatur, lipsit de control. Legăturile extraconjugale fac întotdeauna rău, nu ajută căsnicia și nici nu pot fi acceptate. Singura modalitate de a reclădi încrederea și intimitatea este prin recunoașterea adevărului, prin pocăință și iertare. Și, nu în ultimul rând, divorțul aduce mai multă stimă de sine decât iertarea.

Divorț. În toate dezbaterile aprinse despre infidelitate, din mediul online și din viața reală, acest cuvânt apare iar și iar. Dacă te gândești să îți înșeli partenerul, divorțează. Dacă ești atât de nefericit încât să înșeli, este suficient ca să pleci. Iar dacă partenerul tău are o relație, sună-ți imediat avocatul.

Secretele și minciunile se află în centrul oricărei aventuri. Acestea cresc atât nivelul adrenalinei îndrăgostiților, cât și suferința celor trădați. Ele ne aruncă într-o mare de dileme. Trebuie divulgate? Și dacă da, cum anume? Dezvăluirea este un process continuu, de la ”nu întreba , nu spune” până la autopsia post-mortem. Onestitatea necesită reglaje fine. Există prea multe? E mai bine să ții aventura ascunsă? Cum rămâne cu proverbul potrivit căruia ce nu știi nu te face să suferi?

Pentru unii, răspunsul este simplu: secretul înseamnă minciună, iar a minți este greșit. Singura variantă acceptată râmâne confesiunea, transparența complete, căința și pedeapsa.

Numeroase persoane ajung să se facă vinovate de adulter pentru a compensa o absență, a umple un gol sau a găsi o scăpare. Atașamentul nesigur, evitarea conflictului, lipsa prelungită de sex, sentimentul de singurătate sau, pur și simplu, anii de blocaj în aceleași discuții repetitive – mulți adulterini sunt vinovați de astfel de disfuncții conjugale. E greu de acceptat că infidelitatea poate să apară în absența unor probleme conjugale serioase.

Trei rezultate de bază pentru cuplurile care aleg să rămână împreună după un act de infidelitate:

cei care rămân blocați în trecut (suferinzii);
cei care fac eforturi să-și îmbunătățească situația și să dea uitării cele întâmplate (constructorii);
cei care renasc din prorpia cenușă și creează o relație conjugală mai bună (exploratorii).

În loc să ne ascundem sub noțiunea falsă că mie nu mi se poate întâmpla niciodată, trebuie să învățăm să trăim cu nesiguranțele, cu ispitele, cu atracțiile, cu fanteziile – atât ale noastre, cât și ale partenerului.

Moartea conjugală este o criză a imaginației. Rareori, din relațiile extraconjugale lipsește imaginația. Sau, dorința, atenția, romantismul, caracterul ludic. Visurile împărtășite, afecțiunea, pasiunea, curiozitatea fără limite, acestea sunt ingredientele natural ale unei relații adulterine.

Descriere CIP a Bibliotecii Naționale: Perel, Esther; Regândirea infidelității: o analiză a relațiilor în cuplu / Esther Perel; trad. din engleză de Nicoleta Dascălu – București: Curtea Veche Publishing, 2018

Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi