Psihoză – maladie mentală gravă, caracterizată prin pierderea contactului cu realul şi alterarea funciară a legăturii interumane, cauză de inadaptare socială a subiectului. Contrar nevroticului, care este conştient de dificultăţile sale personale, psihoticul îşi ignoră tulburările: izolându-se de lumea exterioară, el îşi creează un univers privat pe care îl fasonează după plac şi în care el este atotputernic. Există mai multe categorii de psihoze: schizofrenia, psihoza maniaco-depresivă, delirurile (paranoia, psihoza halucinatorie cronică, parafrenia). Activitatea delirantă – care se manifestă, în atitudini şi conduite, prin pierderea simţului autocritic, deviaţii ale judecăţii logice, modul de gândire dereal – exprimă profunda alienare a persoanei şi constituie caracteristica cea mai tipică a psihozelor. Acestea sunt relativ frecvente (1% din populaţia urbană).
Persoanele care trăiesc un episod psihotic pot avea halucinații, credințe iluzorii de durată (ex: iluzii paranoide sau grandomanii), schimbări în structura de personalitate și manifestări de gândire dezorganizată. Este adesea acompaniată de non-înțelegerea comportamentului propriu (acum cu o natură bizară), dificultăți în interacțiunea socială și dificultăți în executarea activităților cotidiene.
Un episod psihotic este adesea descris ca implicând o „pierdere a contactului cu realitatea”. Dicționarul The American Heritage Stedman’s Medical Dictionary definește psihoza ca „O tulburare mentală gravă, cu sau fără deteriorări organice, caracterizată prin dezorganizarea personalității, pierderea contactului cu realitatea și care cauzează deteriorarea funcționării normale sociale.”
Accesați: Dicționar de psihologie
