Psihonevroză de apărare – termen folosit de Freud în anii 1894-1896 pentru a desemna un anumit număr de afecţiuni psihonevrotice (isterie, fobie, obsesii, anumite psihoze), punând în evidenţă rolul conflictului defensiv descoperit la început în isterie.

O dată admisă ideea că în orice psihonevroză apărarea are o funcţie esenţială, termenul psihonevroză de apărare, care se justifică prin valoarea sa euristică, dispare, în favoarea celui de psihonevroză.

Accesați: Dicționar de psihologie