Meniu Închide

Psihometrie

Psihometrie – ansamblu de metode şi de tehnici care permit măsurarea fenomenelor psihice. În sensul său cel mai larg, acest termen înglobează toate cercetările senzorimetrice (praguri senzoriale, timp de reacţie…), dar este folosit de obicei, într-un sens mai restrâns, pentru a desemna ansamblul testelor cognitive şi, în general, toate testele care servesc la aprecierea aptitudinilor şi a nivelurilor de dezvoltare (maturitatea socială, de exemplu). Introducerea măsurării în psihologie a determinat mari progrese în această disciplină. Dar utilizarea rezultatelor cifrice nu este lipsită de pericole. Un număr nu are decât o valoare indicativă; nu este decât un element al diagnosticului pe care psihologul îl are de formulat. El infirmă sau confirmă o ipoteză şi trebuie întotdeauna raportat la alte observaţii şi la istoria individului examinat. Dacă un Q.I. de 130 exprimă, fără nici o îndoială, o inteligenţă superioară, un Q.I. de 70 nu indică întotdeauna existenţa unei deficienţe intelectuale. Acest rezultat poate fi datorat anxietăţii, unei inhibiţii nevrotice, opoziţiei subiectului sau absenţei sale de interes pentru probele propuse. Important este deci ca psihologul să nu se cantoneze într-un rol de tehnician de laborator, destinat să furnizeze măsurători exacte, ci să fie capabil să le interpreteze în mod corect, în funcţie de observaţiile calitative, nemăsurabile, a căror însemnătate nu trebuie subestimată.

Accesați:Dicționar de psihologie