Psihologie clinică – metodă specifică de înţelegere a conduitelor umane, care urmăreşte să determine simultan ceea ce este tipic şi ceea ce este individual la un subiect, considerat ca o fiinţă care trăieşte o situaţie definită. Străduindu-se să înţeleagă sensul conduitelor, ea analizează conflictele persoanei (sau grupului) şi încercările sale de a le rezolva. Psihologia clinică utilizează datele furnizate de ancheta socială (mărturii recoltate din anturajul subiectului), tehnici experimentale (teste de inteligenţă, de caracter etc.), observarea comportamentului, convorbirea de Ia om la om, datele biotipologiei şi acelea ale psihanalizei, căutând să integreze toate elementele obţinute într-o reprezentare de ansamblu suficient de coerentă privind comportamentul subiectului, ale cărui motivaţii şi semnificaţie profundă vrea să le degajeze. Pornind de la studiul de caz aprofundat, psihologia clinică speră să ajungă la o generalizare ştiinţifică valabilă.
Accesați: Dicționar de psihologie
