Psihofarmacologie – ramură modernă a farmacologiei care se ocupă cu cercetarea şi studiul farmacodinamic şi clinic al substanţelor, zise psihotrope, care exercită efecte psihologice utilizabile în terapeutica psihiatrică şi în psihoterapia curentă. Unele produse exercită o acţiune favorabilă asupra funcţiilor mentale superioare, ca acidul glutamic, roniacolul, hidergina; alte produse au o acţiune stenică „psihotonică”, ca amfetamina şi diverse alte amine, ritalina, asociat reserpinei, în serpatonil, de acţiune zisă analeptică, sau mertatran, foarte vecin; altele au însă o acţiune inversă, psiholeptică, depresivă a funcţiilor mentale superioare şi realizând narcoze mai mult sau mai puţin profunde, sau numai neuroleptice, cu efect depresiv al funcţiilor talamice şi hipotalamice, sau calmante (tranchilizante), ca meprobamatul şi diazepanul. O serie de substanţe cu acţiune convulsivantă sunt utilizate pentru terapeutica de şoc.
Accesați: Dicționar de psihologie
