Psihodiagnostic

Psihodiagnosticul reprezintă imaginea unui moment, a unei etape în evoluţia psihică a persoanei, şi nu este o caracteristică a individului valabilă pentru întreaga sa viaţă.

Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihologici ai subiectului uman, cu relevanţă pentru diverse activităţi.

Psihodiagnosticul clinic vizează cunoaşterea factorilor psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală.

Psihodiagnosticul educaţional vizează cunoaşterea factorilor psihologici implicaţi în procesele de învăţare şi educaţie.

Psihodiagnosticul organizaţional vizează cunoaşterea factorilor implicaţi în dinamica socială şi a resurselor umane din diverse organizaţii.

Vorbim despre psihodiagnostic şi evaluare clinică validată ştiinţific atunci când:

  • Există o legătură stabilă prin studii clinice controlate între factorii etiopatologici/de sanogeneză şi tabloul clinic/starea de sănătate şi
  • Probele psihologice utilizate au calităţi psihometrice adecvate.

Un sistem de evaluare clinică modern trebuie să permită psihodiagnosticul şi evaluarea clinică atât a stării de boală cât şi a celei de sănătate.

Accesați: Dicționar de psihologie