Psihic

Psihic – modalitate superioară a existenţei biosociale, ansamblu de slăvi, însuşiri, fenomene și procese subiective ce depind cu necesitate de mecanismele cerebrale şi de interacţiunea cu lumea obiectivă, îndeplinind funcţii de raportare la lume şi la sine prin orientare, reflectare, planificare mentală şi acţiuni transformative-creative. Psihicul este modalitatea superioară a vieţii de relaţie (care la om este esenţial socioculturală) sau a adaptării (care la om fiind mijlocită instrumental şi social, este o coadaptare subiect-obiect, care are ca latură definitorie intervenţia activă în ambianţă, transformarea acesteia prin muncă). Psihicul este inseparabil de materie, dar nu se identifică cu aceasta întrucât este numai o însuşire a materiei superior organizate, este un ansamblu de relaţii energetic-informaţionale în care este esenţială caracteristica calitativă iar nu implicarea cantitativ-substanţială care este extrem de subtilă, rafinată etc. Niels Bohr presupune că sub raportul mecanismelor sale materiale, psihicul ar prezenta similitudine, convergenţă cu fenomenele pe care le studiază fizica atomică. B. Ananiev arată că psihicul este material după originea sa (este efect al lumii materiale şi este mijlocit prin organism şi direct, prin organul material al creierului), este subiectiv după forma sa de elaborare (are ca mod de existenţă activitatea subiectivă) şi este obiectiv după conţinut, în sensul reflectării şi al prelucrării informaţiilor.

Accesați:Dicționar de psihologie