Sari la conținut

Presiunea socială și stima de sine corporală (body esteem)

Presiunea socială și stima de sine corporală (body esteem)

Nuță Elena Alexandra și Stan Andrei

Imaginea și stima de sine corporală pot reprezenta cauze ale unor stări psihice negative, tulburări de alimentație, afecțiuni și tulburări psihice, iar presiunea socială exercitată și resimțită de către oameni este cu atât mai mare cu cât aceștia se simt mai departe de standardele și idealurile corporale promovate. Stima de sine corporală este definită de cercetători ca fiind o construcție multidimensională care cuprinde componente de ordin perceptiv, cognitiv, afectiv, evaluativ și comportamental, reunindu-le așadar pe toate și constituind forma complexă și subiectivă în care individul își percepe propriul corp (Zinovyeva, Kazantseva & Nikonova, 2016). 

A fost propus de către Hardit și Hannum (2012) un model de influență care cuprinde trei predictori, aceștia influențând stima de sine corporală. Astfel, principalii predictori ai stimei de sine corporale sunt influența parentală (atitudinile părinților și familiei față de aspectul fizic al persoanei respective, mesajele din familie, îngrijorarea, critica sau mulțumirea familiei în raport cu aspectul, corpul persoanei), influența grupurilor sociale (statutul social ocupat de persoana respectivă în anumite grupuri, aspectul relațional cu ceilalți membri ai grupurilor din care face parte) și mass-media, inclusiv rețelele de socializare (prin promovarea anumitor modele, impunerea unor stereotipuri, promovarea frumuseții și încadrarea în anumite standarde ale acesteia). S-a constatat că ultimul predictor, mass-media, este cel mai semnificativ, având o multitudine de efecte asupra stimei de sine corporale, influențând întreaga viață a oamenilor și în special stima corporală. De asemenea, mass-media influențează în special stima de sine corporală a adolescenților, având efecte semnificative mai ales asupra formării stimei de sine în acest stadiu al dezvoltării. Astfel, mulți dintre adolescenți sunt expuși riscului unor tulburări de alimentație ca anorexia și bulimia, dar și tendințelor anxioase și depresive, consecințele fiind nu doar asupra formării unei stime de sine corporale sanogene sau deteriorării sănătății fizice și psihice, acestea având efecte durabile în timp. Acești adolescenți devin niște adulți lipsiți de încredere, care prezintă o foarte scăzută stimă de sine, nu doar în ceea ce privește aspectul fizic (stima de sine corporală), ci și pe celelalte planuri, devin mereu temători, depresivi și anxioși, au chiar probleme de sănătate, sunt instabili psihic, se izolează și sunt frustrați că nu pot fi încadrați în standardele propuse (Zinovyeva, Kazantseva & Nikonova, 2016). 

Mai mult de atât, păpușile Barbie influențează imaginea și stima de sine corporală, mai ales în rândul fetelor din preșcolaritate și școlaritatea mică, fiind stadiile dezvoltării în care activitatea principală a fetelor este jocul cu păpușile. Încă dinainte de adolescență, copiii, în special fetele sunt expuse la încadrarea în anumite standarde ale frumuseții, imagini nerealiste privind aspectul fizic și silueta ideală, influența păpușilor Barbie având un impact negativ asupra imaginii și stimei de sine corporale. Un studiu recent a sugerat că interacțiunea fetelor cu păpușile Barbie poate încuraja preferința pentru idealul de frumusețe promovat, acela de a avea un corp subțire, însă fără efecte imediate semnificative asupra imaginii și stimei de sine corporale. În schimb, a rămas necunoscut efectul expunerii pe termen lung la păpușile Barbie și impactul asupra imaginii și stimei de sine corporale (Rice, Prichard, Tiggemann & Slater, 2016).

Pe de altă parte, este dificil de aproximat momentul în care apare nemulțumirea aspectului fizic și devine o problemă a stimei de sine corporală. Se consideră că fetele sunt mai preocupate de propriul corp decât băieții, valoarea de sine a băieților bazându-se mai mult pe abilități decât pe aspectul și atractivitatea fizică, cei din urmă fiind indicatori mai semnificativi pentru valoarea fetelor. Totuși, băieții moderni din stadiul adolescenței sunt preocupați la fel de mult ca fetele de aspectul lor fizic și de stima de sine corporală (Zinovyeva, Kazantseva & Nikonova, 2016).

Utilizarea media este destul de regăsită în rândul tinerilor; aceștia pot utiliza mass-media pentru a îi  ajuta să se ocupe de problemele legate de schimbări corporale dar și cu stabilirea identității lor ce se află într-o schimbare permanentă. În diverse forme, mass-media transmite mesaje către adolescenți cu privire la dorința și interesul pentru un anumit tip de atribute fizice ideale (Ricciardelli et al., 2000). Adolescentele, spre exemplu, caută în special reviste, trec prin filtrul personal mesajele prezentate și folosesc mass-media ca sursă de informație care le poate facilita o modalitate ușoară de a își îmbunătății aspectul fizic (Littleton & Ollendick, 2003). La începutul adolescenței, fetele care se uită la reviste și publicitate ca un mod important de definire și de atingere a corpului ideal sunt mai predispuse să experimenteze nemulțumirea corporală datorită discrepanței evidente dintre dimensiunea reală a corpului și idealul prezentat în presă (Levine & Smolak, 2002). „Conform unui sondaj efectuat asupra fetelor adolescente (Field et al., 2001), 69% au raportat că imaginile femeilor afișate în reviste influențează percepția lor asupra figurii ideale a corpului, iar 47% au raportat că imaginile au evocat dorința de dietă și de a slăbi. În plus, simpla vizionare a televiziunii a fost asociată cu o dorință crescută în rândul fetelor preadolescente de a avea un corp subțire la maturizare și, de asemenea, cu o mâncare disonieră crescută în timp” (Harrison și Hefner, 2006 citat în Ata, Ludden & Lally, 2006).

Pentru băieți, presiunile din media tind să fie în direcția opusă, asociate cu musculatura, spre deosebire de fete unde este prezent conceptul de suplețe. Astfel, în timp ce adolescentele se concentrează în primul rând pe scăderea în greutate, adolescenții tind să adopte strategii cum ar fi exercițiile fizice sau utilizarea suplimentelor alimentare în încercarea de a realiza corpul musculos (McCabe & Ricciardelli, 2003). Deși bărbații care au raportat încercarea de a arăta ca figuri de același sex în mass-media au fost mult mai probabil să se preocupe de greutate și dietă, studiile transversale sugerează că bărbații, comparativ cu femeile, percep mai puține presiuni din mass-media să se conformeze idealului cultural (McCabe și Ricciardelli, 2001). „Într-un studiu, jumătate dintre bărbați au raportat că mass-media nu a avut niciun efect asupra imaginii corporale sau a comportamentelor alimentare” (Ricciardelli et al., 2000 citat în Ata, Ludden & Lally, 2006). Cu toate acestea majoritatea adolescenților sunt expuși la mass-media; totuși, nu toți adolescenții care se abat de la idealul modelelor culturale dezvoltă preocupări legate de corp. Este posibil ca o serie de alți factori să fie implicați, contribuind astfel la vulnerabilitatea adolescenților. Trebuie luat în calcul faptul că mesajele comunicate de mass-media devin problematice doar atunci când sunt întărite de către agenți socio-culturali mai apropiați, cum ar fi părinții și colegii (Dunkley et al., 2001). Deși părinții și prietenii pot oferi asistență socială, pot spori și preocupările imaginii corpului adolescenților prin tachinări sau presiuni crescânde pe care tinerii le simt să le schimbe aspectul.

În comparație cu cercetările anterioare, un alt studiu de actualitate a abordat, pe lângă influența mass-mediei asupra stimei de sine corporale, și alți indicatori, cum ar fi vârsta participanților, masa corporală, atașamentul adulților, comparațiile sociale și utilizarea activă a unui site de social networking popular. Acești indicatori au influențat semnificativ preocupările privind aspectul fizic, imaginea și stima de sine corporală, potrivit rezultatelor (Powell, Wang-Hall, Bannister, Colera & Lopez, 2018).

Alte studii consideră că aspectul fizic contribuie la tulburările imaginii corpului, investigând compararea socială și modul în care aceasta influențează imaginea și stima de sine corporală. În urma acestor studii, s-a constatat că preocuparea față de aspectul fizic și imaginea corporală implică îndreptarea atenției către indicii de creștere a greutății, iar compararea socială influențează semnificativ stima de sine corporală, mai ales când aceasta este în formare și stabilizare (H. Uusberg, Peet, A. Uusberg, & Akkermann, 2018).

Referințe bibliografice

Ata, R.N., Ludden, A.B., Lally, M.M. (2006) The Effects of Gender and Family, Friend, and Media Influences on Eating Behaviors and Body Image During Adolescence. Journal of Youth and Adolescence, 36:1024–1037.

Franzoi, S.L. (1994). Further evidence of the reliability and validity of the body esteem scale.  Journal of Clinical Psychology, 50, 237-239.

Franzoi, S.L. & Shields, S.A. (1984). The Body-Esteem Scale: Multidimensional structure and sex differences in a college population. Journal of Personality Assessment, 48, 173-178.

Hardit, S.K. & Hannum, J.W. (2012). Attachment, the tripartite influence model, and the development of body dissatisfaction. Body Image, 9(4), 469-475.

Powell, E., Wang-Hall, J., Bannister, J.A., Colera, E. & Lopez, F.G. (2018). Attachment security and social comparisons as predictors of Pinterest users’ body image concerns. Computers in Human Behavior, 83, 221-229.

Rice, K., Prichard, I., Tiggemann, M. & Slater, A. (2016). Exposure to Barbie: Effects on thin-ideal internalisation, body esteem, and body dissatisfaction among young girls. Body Image, 19, 142-149.

Uusberg, H., Peet, K., Uusberg, A. & Akkermann, K. (2018). Attention biases in preoccupation with body image: An ERP study of the role of social comparison and automaticity when processing body size. Biological Psychology, 135, 136-148.

Zinovyeva, E.V., Kazantseva, T.V. & Nikonova, A.N. (2016). Self-esteem and Loneliness in Russian Adolescents with Body Dissatisfaction. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 233, 367-371.

Despre autori:   

  • Alexandra Nuță − licențiată în psihologie, psiholog clinician practicant în supervizare, masterandă în cadrul programului de studii Psihologia Sănătății – Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală, la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Arii de interes: psihologia clinică, psihoterapia, psihologia educațională, consilierea școlară și vocațională, psihoeducația, cercetarea, psihologia organizațională.
  • Andrei Stan − licențiat în psihologie; masterand în cadrul programului de studii Psihologia Sănătății – Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală, din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București; content creator – | Youtube| Instagram | TikTok | Facebook | –  MindFool by Andrei Stan. Arii de interes: psihologia clinică, psihoterapia, psihoeducația, cercetarea, crearea de conținut psihoeducațional, promovarea informațiilor cu caracter științific, promovarea gândirii critice în populație.