Sari la conținut

Piromania

Piromania

 Elemente de diagnostic

Elementul central al piromaniei este prezența mai multor episoade de incendiere deliberată și intenționată  (Criteriul A). Indivizii cu această tulburare resimt o stare de tensiune sau excitare emoțională înainte de a pune foc (Criteriul B). Aceștia prezintă fascinație, interes, curiozitate sau atracție față de foc și contextual asociat acestuia (accesorii, utilizări, consecințe) (Criteriul C).

Frecvent, indivizii cu această tulburare sunt adevărați ,,observatori’’ ai incendiilor din vecinătate, pot declanșa alarme false sau resimt plăcere în legătură cu instituțiile, echipamentul sau personalul implicat în stingerea incendiilor. Își pot petrece o perioadă de timp în unitatea locală de pompieri, pot declanșa incendii pentru a se alătura unității de pompieri sau pot deveni chiar pompieri. Indivizii cu această tulburare simt plăcere, satisfacție sau ușurare când declanșează un incendiu, când sunt martori la efectele lui sau participă la consecințele lui (Criteriul D). Incendierea nu este produsă pentru câștiguri financiare, ca expresie a unei ideologii sociopolitice, pentru a ascunde activități criminale, pentru a exprima furia sau răzbunarea, pentru a-și îmbunătăți condițiile de trai, ca răspuns la o idee delirantă sau halucinație (Criteriul E). Incendierea nu este determinată de o deteriorare a capacității de judecată (tulburarea neurocognitivă majoră sau dizabilitatea intelectuală – tulburarea de dezvoltare intelectuală). Diagnosticul nu se formulează dacă incendierea este explicată mai bine printr-o tulburare de conduită, un episod maniacal sau prin tulburarea de personalitate antisocială (Criteriul F).

Elemente asociate care susțin diagnosticul

Indivizii cu piromanie fac adesea pregătiri semnificative înainte de incendiere. De obicei sunt indiferenți la consecințele asupra vieții sau a bunurilor cauzate de incendiu, sau obțin satisfacție din distrugerea bunurilor. Comportamentul lor poate duce la avarierea unor bunuri, consecințe legale, vătămarea sau pierderea vieții individului care incendiază sau a altor persoane. Indivizii care declanșează incendii impulsive (care pot să aibă sau nu piromanie) au frecvent tulburare a consumului de alcool, în prezent sau în istoric.

Prevalență

Prevalența piromaniei în populație nu este cunoscută. Prevalența globală a incendierii, care este doar o componentă a piromaniei și nu este suficientă pentru diagnostic, a fost raportată la 1,13% într-un eșantion de populație, dar cel mai frecvent a apărut asociată cu tulburarea de personalitate antisocială, tulburarea consumului de substanțe, tulburarea bipolară și jocul patologic de noroc. În schimb, piromania ca diagnostic principal pare a fi foarte rară. În cadrul unui eșantion de persoane care a ajuns în sistemul de justiție penală pentru incendieri repetate, numai 3,3% au avut simptome care îndeplineau toate criteriile pentru piromanie.

Debut și evoluție

Nu există date suficiente pentru a stabili vârsta tipică la care debutează piromania. Relația dintre incendierea în copilărie și piromania la vârsta adultă nu a fost documentată. La indivizii cu piromanie, incendierile sunt episodice și pot avea frecvență fluctuantă. Evoluția longitudinală nu este cunoscută. Deși incendierea este o problemă majoră la copii și adolescenți (peste 40% din persoanele arestate pentru infracțiuni de incendiere în SUA au vârsta sub 18 ani), piromania în copilărie pare a fi rară. Incendierea juvenilă este de obicei asociată cu o tulburare de conduită, cu tulburare hiperactivă cu deficit de atenție sau cu o tulburare de adaptare.

Elemente de diagnostic dependente de gen

Piromania apare mult mai frecvent la bărbați, în special la cei cu aptitudini sociale mai reduse și dificultăți de învățare.

Indivizii cu bulimie nervoasă pot prezenta diverse limitări funcționale asociate  cu tulburarea. O proporție redusă din indivizi raportează afectări severe în diverse domenii de funcționare, cel mai frecvent fiind afectat domeniul vieții sociale.