Patru imagini (Test al celor patru imagini)

Patru imagini (Test al celor patru imagini) – Testul celor patru imagini al lui D. J. Van Lennep, publicat în 1939 şi 1947, a fost stabilit din 1930, înaintea inventării testului TAT. El se diferenţiază de TAT prin material şi prin consemn: planşele sunt colorate, în număr de patru, subiectul trebuind să le combine într-o singură poveste; subiectul dispune de o jumătate de oră pentru a scrie el însuşi povestea. Administrarea şi interpretarea sunt, în schimb, identice cu cele ale TAT-ului. Imaginile sunt prezentate în aceeaşi ordine şi eventual în timp limitat, dar subiectul le poate aranja după cum i se pare că este bine pentru povestea sa. Prima imagine reprezintă două persoane între patru ochi, într-o cameră; a doua, o cameră de dormit goală; a treia, un individ singur pe o stradă în ploaie; a patra, un teren de tenis cu doi jucători, doi spectatori şi două spectatoare. Testul are două serii, una pentru bărbaţi şi una pentru femei. Subiectul, obligat să scrie povestea şi să facă sinteza celor patru imagini, îşi întăreşte procesele secundare şi controlul de sine, în detrimentul proceselor inconştiente.

Accesați: Dicționar de psihologie