Organizator psihic – Acest concept descrie şi analizează unele stadii critice sau unele succesiuni în dezvoltarea psihică. R. Spitz îl introduce în jurul anului 1928, în cercetările sale asupra embriogenezei eului. Semnificaţia epocilor specifice în timpul cărora se produce o reorganizare a structurii psihice îl determină să definească organizatorul psihic ca rezultat al unei integrări încheiate. Indicatorii creaţiei celor trei organizatori psihici sunt: apariţia către vârsta de trei luni a răspunsului-surâs la comportamentul matern; reacţia de angoasă, către opt luni, la apropierea unei figuri omeneşti necunoscute, văzută din faţă; achiziţia gestului de nu, către 12-15 luni. În studiul său din 1938, J. Lacan susţine că toate complexele inconştiente joacă un rol de „organizator” al dezvoltării personalităţii, al psihologiei şi al psihopatologiei familiale: complexul sevrajului, complexul intrusului, complexul Oedip sunt succesiuni de structuri care îmbină poziţiile corelative ale subiectului şi ale celuilalt. Mai recent, acest concept a permis să se analizeze organizarea, structura şi dezvoltarea formaţiunilor şi proceselor psihice inconştiente în cadrul grupurilor. O primă teoretizare a acestui concept a fost propusă în 1970 de R. Kaes: grupurile interne au o funcţie de organizator psihic în aparatul psihic grupal.
Accesați: Dicționar de psihologie
