Operaţie cognitivă – Într-o primă accepţie, desemnează activităţile prin care subiectul compune concepte, produce o judecată asupra realităţii sau judecă valoarea de adevăr sau fals a unei credinţe sau a unei propoziţii, sau meditează, adică deduce o propoziţie plecând de la un ansamblu de premise considerate drept adevărate sau false. Într-un sens larg, operaţiile cognitive (sau operaţii intelectuale) poartă asupra aspectului operativ al oricărei conduite. Alegerile şi strategiile care ghidează recunoaşterea sau, mai general, activităţile perceptive, transformările imaginilor mentale sau transformările semiotice, pe scurt: ansamblul activităţilor zise de tratare a informaţiei, sunt astfel considerate ca operaţii cognitive, la fel ca şi operaţiile de clasificare, de judecată şi de raţionament. Studiul operaţiilor cognitive se înscrie în două cadre de interpretare complementare : abordarea genetico-structurală şi paradigma information processing-ului. Cea dintâi a dus la descrierea organizării şi competenţelor structurale ale operaţiilor (în sens larg) acţionând în câmpurile percepţiei, reprezentării, limbajului sau inteligenţei logico-matematice. Operaţiile de scriere, de exemplu, sunt reunite în aşa fel încât să se poată modela gruparea pe care ele o constituie cu ajutorul structurii matematice a grupului. A doua abordare descrie, dimpotrivă, felul în care se înlănţuie diferite activităţi în producerea unui comportament sau a unui şir de comportamente specifice şi modelează cu ajutorul unui program de ordinator regulile şi cunoştinţele implicite care, într-un context dat, produc înlănţuirea observată.
Accesați: Dicționar de psihologie
