Onirism – activitate mentală comparabilă cu visul, caracterizată prin derularea de imagini şi scene vizuale, trăite de subiect ca şi cum ar fi reale. Acesta pare preocupat, vrăjit sau îngrozit de cele ce vede şi aude. În unele cazuri participă la acţiune, interpelează personajele sau fuge de pericole imaginare, nemaipercepând realitatea exterioară decât într-un mod foarte vag. Studiat îndeosebi de E. Regis, onirismul sau delirul oniric, care survine în unele stări infecţioase sau toxice (mai ales alcoolism), dar şi ca urmare a unui violent şoc afectiv, furnizează materialul de bază al stărilor delirante pasagere. Evoluţia nu este în general favorabilă. În scurt timp (câteodată în câteva ore) dispare, pe măsură ce se ameliorează starea generală a bolnavului. Nu rareori, însă, subiectul rămâne cu unele idei fixe (pe tema geloziei, de exemplu), care pot constitui nucleul unui veritabil delir cronic.
Accesați: Dicționar de psihologie
