Sari la conținut

Moreno şi originile psihodramei

Născut la Bucureşti în 1889, J. L. Moreno îşi realizează primele experienţe de teatru spontan în 1911, la Viena, unde urmează studii de medicină şi de filosofie. În 1921, el creează în acest oraş un teatru de creativitate şi de exprimare spontană, stegreiftheater-ul,  un soi de jurnal animat unde actori amatori prieteni vin să joace noutăţile zilei. Nu putem să nu amintim aici anecdota care a prezidat, se pare, scoaterea în evidenţă a efectelor „terapeutice” ale jocului de rol. Printre actorii acestui „teatru improvizat” se găsea o femeie tânără, Barbara, care juca de cele mai multe ori roluri de tânără ingenuă, delicată şi romantică. Într-o zi, soţul ei a venit să i se plângă lui Moreno în legătură cu comportamentul soţiei sale, agresivă şi morocănoasă în momentele când era singură cu el acasă. Moreno a avut atunci ideea să-i ofere să joace roluri de femeie vulgară şi agresivă. Nu numai că i-au reuşit extraordinar de bine aceste noi roluri, dar şi soţul ei a revenit peste puţin timp la Moreno pentru a-i mulţumi şi a-l informa că atitudinea soţiei sale era pe cale să se îmbunătăţească în mod evident.

Începând cu acest moment, Moreno se va desprinde de modelul pur teatral şi va încerca să experimenteze treptat o nouă tehnică, pe care mai târziu o va numi psihodramă, introducând aici diferite procedee, în special personaje jucate de actori auxiliari.

În Statele Unite – unde emigrează în 1926, obţinând cetăţenia americană -, lucrează, în 1934, la Beacon, o clinică privată, cu un teatru experimental. El va avea, astfel, posibilitatea de a-şi dezvolta plenar practica şi ideile, în colaborare cu Zerka Toeman, a doua sa soţie, care îi va aduce un sprijin constant, pentru a-şi scrie şi publica lucrările. Tot la Beacon înfiinţează un institut de formare, Moreno Institute, unde permite accesul a nenumăraţi cercetători, sociologi şi clinicieni din lumea întreagă, veniţi pentru a-i descoperi practica sau pentru a se forma. Printre ei, două franţuzoaice: M. Monod în anii ’40, care va încerca apoi să introducă această tehnică în mediul unor copii din Centrul „Cl. Bernard” (Paris), şi A. Ancelin, care va deveni ulterior reprezentanta lui Moreno în Franţa. În special acesteia din urmă îi va încredinţa Moreno organizarea primului Congres Internaţional de Psihodramă, care se va ţine la Paris în 1964 şi va primi peste 1000 de participanţi. De Moreno se leagă, de asemenea, originea sociometriei; tot el a contribuit considerabil la dezvoltarea şi difuzarea studiilor asupra grupurilor, participând, până la moartea sa (în 1974, la Beacon), în special la crearea unor nenumărate societăţi ştiinţifice, dintre care ultima la Zürich în 1973, Asociaţia Internaţională de Psihoterapie de Grup.

Sursa: Psihologia comunicării în grupuri. Autori: Gilles Amado, Andre Guittet

Accesați: Cărți pentru profesia și pasiunile tale

7 mart. 2022