Reîncarcă-ți rezervorul de inspirație cu articole scurte: Ce ne învață psihologia despre ritmul firesc al vieții adulte și despre ancorele care rămân

Sinteză

Viața nu se desfășoară în linie dreaptă. Decadele își au tonalitățile lor: perioade de avânt, platouri lungi, faze de retragere și reconfigurare. Pentru psihologi, psihoterapeuți și psihiatri, aceste mișcări nu sunt doar tema clinică recurentă din cabinetele lor – sunt și experiență personală, trăită simultan cu munca de a-i însoți pe ceilalți prin propriile tranziții.

Cercetarea contemporană în psihologia dezvoltării și în economia bunăstării confirmă ceea ce literatura clinică intuia de decenii: există tipare regulate în felul în care satisfacția, motivația și prioritățile se modifică pe parcursul vieții adulte. Recunoașterea acestor tipare nu suprimă disconfortul tranzițiilor, dar îl plasează într-un cadru inteligibil, ceea ce schimbă felul în care îl traversăm – și felul în care îl normalizăm, profesional, la persoanele care ne caută.

Stagnare, coborâș, reorientare: când prioritățile cer să fie rescrise

Stagnarea și coborâșul nu sunt eșecuri. Sunt, mai degrabă, momentele în care arhitectura de viață construită în deceniile anterioare – cariera, performanța, identitatea profesională – începe să-și arate limitele. Energia se diluează. Reușitele care altădată generau satisfacție devin obositoare. Întrebări care păreau rezolvate revin: ce vreau cu adevărat, pentru ce mă uzez, ce las în urmă.

Pentru România, contextul amplifică aceste întrebări. Studiul național privind riscurile psihosociale la locul de muncă, realizat în 2024, indica faptul că aproximativ 18–19% dintre angajați resimt epuizare psihică și fizică pe o durată majoritară de timp, iar la cei sub 25 de ani procentul urcă la 32–33%. Propunerea legislativă privind reglementarea epuizării profesionale, înregistrată la Senat în octombrie 2024, semnalează că burnout-ul a încetat să fie o categorie marginală – devine, treptat, un fenomen recunoscut juridic, după ce Organizația Mondială a Sănătății îl clasificase deja din 2019 ca fenomen ocupațional.

În practica clinică, momentul reorientării survine rareori brusc. De obicei se anunță prin semnale somatice – tulburări de somn, tensiune arterială fluctuantă, dureri fără cauză organică –, prin scăderea plăcerii pentru activități anterior valorizate, prin renunțări tăcute. Pacientul descrie „o oboseală care nu trece”. Pentru mulți, este momentul în care sănătatea, care fusese tratată drept variabilă subordonată carierei, începe să-și revendice un loc central.

Reorientarea spre sănătate nu înseamnă abandonarea carierei – înseamnă recalibrarea raportului dintre efort și recuperare, dintre realizare și sens. Cariera rămâne importantă, dar își schimbă funcția: din motor identitar, devine cadru pentru exersarea valorilor mature. Schimbarea aceasta nu se face singură. Ea cere o pauză suficient de lungă cât să permită întrebările dificile, și un mediu suficient de stabil cât să suporte răspunsurile incomode.

Reperele care rămân: ancorele profesionale și personale

Tocmai pentru că viața adultă presupune valuri previzibile și valuri imprevizibile, oamenii dezvoltă, mai mult sau mai puțin conștient, un set de repere stabile la care revin. În lucrările sale, Aaron Antonovsky vorbea despre sentimentul de coerență – capacitatea de a percepe lumea ca fiind inteligibilă, gestionabilă și plină de sens – ca despre un predictor robust al sănătății mintale și fizice pe termen lung. Sentimentul de coerență nu apare în vid: este construit, decadă după decadă, în jurul unor ancore. Relații, valori, comunități, practici, surse de cunoaștere.

Pentru psihologul de cabinet sau pentru clinicianul cu activitate clinică susținută, aceste ancore au o dublă natură. Personală: familia, prietenii cu care relația supraviețuiește vârstelor, sportul practicat de zeci de ani, rutinele de îngrijire de sine. Profesională: mentorii, supervizorii, comunitatea de practicieni, asociațiile profesionale, lecturile la care revii periodic.

În acest peisaj al reperelor profesionale, publicațiile care își păstrează ritmul, tonul și standardele timp de ani la rândul devin ele însele un fel de ancoră. Sunt deschise în pauza de cafea, sunt salvate în liste de favorite, sunt recomandate colegilor.

Referințe

• Blanchflower, D. G. (2021). Is happiness U-shaped everywhere? Age and subjective well-being in 145 countries. Journal of Population Economics.
• Blanchflower, D. G., & Bryson, A. (2024). The Global Loss of the U-Shaped Curve of Happiness. NBER Working Paper Series.
• Antonovsky, A. (1987). Unraveling the Mystery of Health: How People Manage Stress and Stay Well. San Francisco: Jossey-Bass.
• David, D. (2017). Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale (ediția a III-a). Iași: Editura Polirom.
• Studiul național privind riscurile psihosociale la locul de muncă în România (2024). Raport sintetic, disponibil prin canalele Inspecției Muncii și ale partenerilor sociali implicați în proiect.