Sari la conținut

Micul Albert

„Micul Albert” reprezintă un experiment efectuat de psihologul behaviorist John B. Watson.

Pentru a demonstra că reacțiile emoționale la oameni pot fi condiționate, Watson a întreprins un experiment. Subiectul experimentului a fost un copil, în vârstă de unsprezece luni, pe care Watson l-a numit Albert. Micul Albert a fost introdus într-o cameră unde i-a fost arătat un șoarece alb. Când băiatul s-a întins spre el pentru a-l atinge, a fost declanșat un sunet puternic. Inițial, băiatul s-a dezechilibrat, însă nu s-a speriat atât de tare. La a doua încercare, procedeul a fost repetat, iar copilul a început să plângă. O săptămână mai târziu, micul Albert a avut o nouă întâlnire cu șoarecele. Deși a ezitat atunci când l-a văzut și a refuzat să îl atingă, nu a plâns. Abia în cadrul următoarei întrevederi, Albert a început să plângă din clipa în care a văzut șoarecele.

Experimentul a continuat, Watson aducând în aceeași cameră cu Albert, pe lângă șoarece și alte obiecte, cum ar fi un iepure, vată, o blană. Față de toate, băiatul a arătat aceeași ezitare, frica sa transformându-se rapid în fobie față de orice obiect alb și moale/pufos.

Watson a intenționat să elimine teama condiționată, dar a fost concediat înainte să reușească. Despre micul Albert se crede că a murit la vârsta de șase ani din cauza hidrocefaliei.