Metode și mijloace de evaluare, intervenție clinică și psihoterapeutică în tulburările de comportament disruptiv, de control al impulsurilor și de conduită

Metode și mijloace de evaluare, intervenție clinică și psihoterapeutică în tulburările de comportament disruptiv, de control al impulsurilor și de conduită

Terapiile validate științific pentru tulburările de comportament disruptiv, de control al impulsurilor și de conduită

TratamentTratamentul farmacoterapic se face cu săruri de litiu, anticonvulsivante, anxiolitice, P-blocante, neuroleptice, antidepresive.

Medicația folosită este formată din antidepresivele triciclice și inhibitorii recaptării de serotonină, cum sunt fluoxetina, fluvoxamina și sertralina. Uneori se folosesc medicamentele anticonvulsivante, ca de exemplu gabapentina, litiul, carbamazepina și divalproex.

Înainte de începerea oricărui tratament este necesară evaluarea psihologică clinică și stabilirea psihodiagnosticului.

Psihoterapia tulburării explozive intermitente

Psihoterapia tulburării explozive intermitente este de tip psihoterapie individuală sau psihoterapie de grup, în special psihoterapie integrativă și psihoterapie cognitiv-comportamentală, uneori în asociație cu medicația. Psihoterapia are drept scop ajutarea pacienților în a identifica impulsurile proprii, astfel încât să înceapă să controleze accesele de furie și stresul emoțional care acompaniază aceste episoade.

Psihoterapia de grup constă de obicei din 12 ședințe, centrate pe antrenamentul relaxării, restructurare cognitivă și terapie prin expunere.

De ce sunt atât de nervos?

De foarte multe ori se întâmplă ca persoana furioasă să nu cunoască exact motivul pentru care suferă un acces de furie și să se manifeste față de cei din jur la cea mai mică provocare. De fapt, aceste persoane au o frustrare, o tensiune, o nemulțumire, pe care nu știu să o rezolve, iar accesele de furie îi ajută să se elibereze. Însă această modalitate de manifestare a stresului nu reușește nici pe departe să rezolve conflictul interior.

Practic, ne enervează traficul infernal sau suntem frustrați din cauza problemelor din relația de cuplu și ne manifestăm furia la serviciu pe angajați sau pe colegii de birou. Amintirile unor evenimente neplăcute din viața noastră, ale unor traume suferite în trecut pot duce la instalarea furiei.

Modul instinctiv de exprimare a furiei îl constituie manifestarea agresivă, fie prin agresivitate verbală, fie chiar prin violență fizică.

Există trei modalități pentru a ne elibera de furie: exprimarea verbală a sentimentelor noastre, suprimarea furiei și controlul furiei.

Prima dintre ele este exprimarea frustrării sau a problemei care a cauzat accesele de furie. Explicându-le fără agresivitate celor din jur de ce suntem furioși și ajungând la un compromis, nu doar că scăpăm de furie, dar rezolvăm în același timp și problema care ne-a adus în această situație. Pentru a putea realiza acest lucru este necesar să știm exact ce anume a dus la instalarea furiei.

Cea de-a doua metodă pentru a evita manifestarea furiei prin agresivitatea față de cei din jurul nostru o constituie suprimarea furiei. Scopul este ca emoțiile negative să fie convertite într-un comportament constructiv. Spre exemplu, în loc să manifestăm furia față de colegii de serviciu, să ne aranjăm documentele de pe birou și din sertare.

Pericolul în această situație este că, dacă nu ne manifestăm în niciun fel furia, aceste sentimente negative ajung să ne macine în interior. Și astfel ajungem să suferim de depresie, de hipertensiune sau putem ajunge chiar la infarct. Recunoaștem o persoană care își suprimă furia atunci când aceasta îi critică încontinuu pe cei din jur, îi tratează cu superioritate, când face în permanență observații cinice. O astfel de persoană întâmpină dificultăți în relațiile cu ceilalți oameni.

Calmarea și controlul

Cel mai dificil este să reușim să ne controlăm furia și să ne calmăm singuri, deoarece nu este suficient să ne controlăm manifestările, ci trebuie să știm să pătrundem în interior, să ne controlăm în același timp și manifestările interioare ale furiei: să respirăm adânc de câteva ori pentru a ne calma, pentru a ne reduce bătăile inimii. Dacă nu reușim să facem acest lucru singuri, este necesar să ne adresăm unui specialist.

URLĂ LA MARE… În arhipelagul Okinawa din Japonia, oamenii au o modalitate aparte de a se elibera de stres și de furie. Ei merg pe malul mării și urlă de câteva ori către mare până își golesc plămânii de aer. Astfel, ei consideră că își alungă din suflet și din minte toate energiile negative. Așa se explică faptul că majoritatea locuitorilor arhipelagului Okinawa trăiesc până la 100 de ani, iar această regiune deține recordul mondial la speranța de viață.

Tehnici pentru momentele când simțim că furia preia controlul asupra noastră

În primul rând trebuie să respirăm adânc din diafragmă (mușchiul care desparte toracele de abdomen). Apoi, putem să ne repetăm în șoaptă un cuvânt care să ne relaxeze și să ne imaginăm că ne aflăm într-un alt loc, unde suntem feriți de stres și de energiile negative.

Unul din 12 adolescenți suferă de tulburări ale controlului impulsurilor, conform unui nou studiu realizat de psihologi. Cercetarea sugerează că tulburările de control al impulsurilor sunt legate de anumiți hormoni, impulsuri nervoase anormale și variații în funcția și chimia creierului.

Studiul care a fost bazat pe un sondaj în care au fost implicați 10.148 adolescenți din SUA a relatat faptul că aproape două treimi dintre adolescenți s-au confruntat la un anumit moment din viața lor cu atacuri de panică care au implicat violența reală. Înaintea atacului, pacienții simt tensiune sau excitație crescândă; după atac pot trăi sentimente diverse, de plăcere, satisfacție sau libertate și pot sau nu să simtă remușcări, sentimente de culpabilitate sau reproșuri față de sine.

În urma studiului s-a constatat, de asemenea, că unul din 12 adolescenți suferă de aceste tulburări, adică aproape șase milioane de persoane. Tulburarea de control al impulsurilor, de obicei, începe în copilărie și persistă de-a lungul anilor atingând chiar și a doua tinerețe. Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu această afecțiune, trebuie să aibă în orice moment din viață trei episoade disproporționate de agresivitate impulsivă.

Cauza exactă de apariție a acestei boli este necunoscută, dar poate fi legată de factori genetici, de mediu familial sau de factori neurologici. Tulburarea intermitentă explozivă este caracterizată prin episoade de izbucniri violente, distrugeri de bunuri și violență domestică, agresiune fizică. Printre acestea se numără și piromania, cleptomania, tricotilomania și viciul jocurilor de noroc.

Deși 37,8% din adolescenții cu tulburări au urmat un tratament pentru problemele emoționale, în ideea vindecării, doar 6,5% din totalul acestora au răspuns pozitiv la tratament.

„Dacă am putea detecta apariția acestor tulburări mai devreme și dacă am putea interveni cu un tratament eficient la timp, suntem siguri că am putea preveni un număr impresionant de acte de violență în viitor și de psihopatologie asociată”, a declarat dr. Ronald Kessler, de la Harvard Medical School, în SUA, citat de cotidianul Telegraph.

Studiul a fost publicat în revista Archives of General Psychiatry.