Lateralitate – dominanţă funcţională a unei laturi a corpului uman asupra celeilalte, dominanţă care se manifestă în special în preferinţa de a se servi în mod electiv de un ochi sau de unul dintre braţe pentru a executa operaţii care cer o oarecare precizie. Au fost avansate mai multe ipoteze explicative pentru acest fenomen: anatomică, bazată pe faptul că emisfera cerebrală stângă ar fi mai bine irigată de sânge; sociologică, bazată pe o valorizare socială a dreptei; ba chiar şi psihanalitică. Dar nici una dintre aceste explicaţii nu este cu totul satisfăcătoare. De fapt nu există o deosebire semnificativă între constituţiile anatomice ale dreptacilor şi stângacilor, ei găsindu-se în aceleaşi proporţii la toate rasele. Mai mult, studiile referitoare la lateralitate au arătat că, la acelaşi individ, dominaţia laterală poate să difere de la ochi la mână sau la picior. Se pot întâlni, de exemplu, subiecţi stângaci în ceea ce priveşte ochiul şi dreptaci în ceea ce priveşte mâna. În această chestiune este greu să se discearnă partea care revine factorului educaţional de cea care ţine de cel fiziologic. Indivizii deficitar lateralizaţi dovedesc dificultăţi serioase în coordonarea mişcărilor, în organizarea activităţii lor tempo-spaţiale şi, îndeosebi atunci când sunt şcolari, în utilizarea limbajului verbal şi învăţarea scrisului.
Accesați: Dicționar de psihologie
