Jocul de rol la bine și la greu

Jocul de rol la bine și la greu
Crețu Daniela

Rolurile sunt prezente în viața fiecăruia fie că suntem conștienți sau nu de ele. Avem tendința de a le trata superficial pentru că nu ne percepem ca fiind o persoană diferită atunci când intrăm în rolul de soț/soție, tată/mamă, angajat/șef, pacient sau client, victimă sau salvator s.a.m.d.

În fond, avem dreptate să vedem lucrurile astfel. Ceea ce diferă atunci când ne asumăm un alt statut sau o altă raportare față de ceilalți ține mai degrabă de natura interacțiunii – formală sau informală, ocazională sau pe termen lung, interese comune sau divergențe etc, care dozează modul în care reacționăm, acționăm, evaluăm sau ne asumăm eventualele decizii și consecințe.

Rămân constante trăsăturile noastre de caracter, iar o persoană caracterizată de exuberanță, voioșie, încredere și optimism va transpune în fiecare din rolurile pe care le joacă pe scena vieții această amprentă a personalității sale, fie că este părinte, prieten, coleg sau profesor.

Unde apar problemele și dificultățile și de ce jocul de rol poate fi folosit ca tehnică de autocunoaștere sau de îmbunătățire a relațiilor cu ceilalți?

Un posibil răspuns ar fi atunci când nu distingem între roluri sau când acționăm uniform. De exemplu, când în familie nu ieșim din haina de șef și ne comportăm cu cei apropiați ca și cum ar fi niște angajați pe care îi supervizăm, impunându-le, sarcini, responsabilități sau, dimpotrivă, când ne tratăm colegii de serviciu ca pe niște prieteni apropiați și ne așteptăm ca în virtutea relațiilor amicale, aceștia să fie responsabili și implicați în atingerea unor obiective organizaționale. Lucrurile sunt și mai evidente atunci când persistăm să rămânem în rolul de victimă sau când încălțăm bocancii de agresor ori costumul de salvator indiferent de relație, context sau loc.

A fi autentic cere o adecvare la rol, la așteptările celorlalți și la context, ceea ce ne determină să simțim, să gândim sau să ne comportăm diferit fără a fi în realitate altcineva.

Sociodrama și intrarea în haina strâmtă a unui rol care nu ni se potrivește ne poate ajuta să înțelegem mai bine perspectivele celorlalți și rațiunea pentru care se comportă astfel. Sociodrama ca tehnică de intervenție este folosită în formare, adaptarea la mediul organizațional, dar și în reabilitare, terapie de grup, terapie de familie și lucrul cu traume colective.

Jocul de rol oglindește care sunt resursele noastre cu limitările și punctele lor forte și scoate în evidență ce putem corecta sau evita astfel încât într-o situație particulară inconfortabilă să fim autentici și adecvați în relația cu celălalt.

Un alt atu important al jocului de rol prin intermediul unei sociodrame este acela că fiecare participant, într-o poziție diferită de cea din viața reală, are posibilitatea ca, pe de o parte să gândească și să gestioneze o stare de emoție, declanșată în urma unei schimbări, corelată cu luarea unor decizii fără ca acestea să-l afecteze efectiv, iar, pe de altă parte, să vadă din perspectiva celorlalți participanți la joc, modul în care aceștia analizează, reacționează și se comportă într-o anumită situație dată, fie ca persoană, fie ca personaj colectiv (grupul).

Psiholog Daniela Crețu