Jean-Jacques Rousseau

Rousseau (Jean-Jacques) – scriitor şi filosof elveţian de limba franceză (Geneva, 1712-Ermenonville, 1778). Orfan de mamă de la naştere, rău crescut de către un tată capricios şi instabil, după o tinereţe aventuroasă şi de vagabondaj, în cursul căreia trăieşte în toate mediile, J. J. Rousseau cunoaşte gloria cu al său ”Discurs asupra ştiinţelor şi artelor” (1750), premiat de Academia din Dijon, cu al său ”Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni ”(1755), ca şi cu romanul pedagogic ”Emil sau despre educaţie” (1762). El propovăduieşte că „totul este bun ieşind din mâinile Creatorului, totul degenerează în mâinile omului” şi că educaţia trebuie să se întemeieze pe calităţile naturale ale copilului, dar că nimic nu trebuie făcut în pripă: pedagogia trebuie să fie funcţională şi să se adapteze la fiecare vârstă a copilăriei. Există, spune el, un timp pentru fiecare achiziţie. Opera sa filosofică ”Contractul social sau Principiul dreptului politic” (1762) a exercitat o influenţă determinantă asupra Revoluţiei franceze. Precursor al pedagogiei moderne, a fost şi primul scriitor de ”Confesiuni” (1782-1789), care constituie o curajoasă operă de psihologie la persoana întâi şi un document clasic care expune mentalitatea sa de nevrotic hipersensibil.

Selecție din opere:

  • Despre contractul social sau principiile dreptului politic
  • The Social Contract
  • The Confessions
  • The Social Contract, Paperback
  • A Discourse on Inequality

Accesați: Articole de studiu – personalități în psihologie