Ivan Petrovici Pavlov s-a născut în 1849, în Riazan, în centrul Rusiei, fiind cel mai mare dintre cei 11 copii, tatăl său activând ca preot în oraș. În timpul petrecut la Universitatea din Sankt Petersburg, a produs lucrări lăudate despre nervii pancreatici și, după ce și-a luat diploma, în 1875, și-a continuat studiile la Academia Medicală Imperială. Acolo a obținut o bursă de studiu, și, mai târziu, o funcție de profesor de fiziologie. Doctoratul său s-a concentrat pe nervii centrifugali ai inimii.
În 1890, Pavlov a înființat Catedra de Fiziologie a Institutului de Științe Experimentale din Sankt Petersburg, unde și-a desfășurat cea mai mare parte a studiilor asupra digestiei și a reflexelor condiționate. El era conducătorul unei echipe mari, formată, în cea mai mare parte, din oameni de știință tineri.
Cercetările lui Pavlov asupra reflexelor condiționale au influențat puternic nu doar știința, dar și cultura de zi cu zi. Termenul “câinele lui Pavlov” este adesea utilizat pentru a descrie o persoană care doar reacționează la o anumită situație, în loc să folosească gândirea critică. Condiționarea pavloviană a fost tema principală a romanului lui Aldous Huxley, Brave New World.
Se crede de obicei că Pavlov anunța aducerea hranei printr-un clopoțel, însă notițele sale arată utilizarea unui număr mare de stimuli auditivi, incluzând fluiere, metronoame, împreună cu stimuli vizuali. În anii 1990, când savanții occidentali au avut acces la laboratorul lui Pavlov, nu s-a găsit niciunul din aceste obiecte.
Numeroasele onoruri pe care le-a primit au inclus calitatea de membru al Academiei Ruse de Științe, câștigând Premiul Nobel pentru medicină în 1904 și în 1915 fiind premiat cu Legiunea de Onoare. Căsătoria lui, în 1881, cu Serafima (Sara) Vasilievna Karcievskaia, profesoară, a produs patru copii care au depășit cu bine perioada prunciei, iar unul a devenit chiar fizician.
Selecție din opere:
- Pavlov, I. P. (1927). Conditioned reflexes. London: Routledge and Kegan Paul.
