)Majoritatea scalelor de evaluare a simptomelor depresive au fost dezvoltate înainte de apariția criteriilor operaționale de diagnostic unanim recunoscute, precum cele din Clasificarea Internațională a Bolilor-9 sau DSM-III, manuale actuale la vremea când majoritatea scalelor au fost concepute. Aceste scale au fost construite în special pentru a cuantifica severitatea depresiei și mai puțin pentru diagnosticul ei. Aceasta a generat rezultate conflictuale între studiile care folosesc scale de evaluare a depresiei și cele care folosesc criteriile operaționale de diagnostic (Boyd și colab. 1982).
Pentru a suplini aceste carențe, Zimmerman și colab. (1986) construiesc o scală de auto-evaluare cu scopul de a furniza diagnosticul depresiei majore conform criteriilor operaționale din DSM-III: Inventarul de Diagnostic al Depresiei – IDD. Acest inventar diferă de instrumentele existente de până atunci prin trei caracteristici. IDD acoperă întreaga plajă de simptome folosite la diagnosticul depresiei majore. Fiecare simptom este judecat în funcție de severitatea lui și participă la scorul scalei în funcție de ea. În al treilea rând, inventarul ia în considerație durata fiecărui simptom, pentru perioada ultimelor două săptămâni.
Inventarul cuprinde 22 de grupe a cinci afirmații, fiecare grupă acoperând un simptom, iar cele cinci afirmații fiind cinci grade de severitate a simptomului (de la 0 la 4). Formularul scalei este oferit subiectului evaluat și completarea lui ia aproximativ 10-15 minute. Calcularea scorului de către evaluator ia în jur de 5 minute. Autorii prezintă și o versiune computerizată a IDD care se bazează pe programul SPSS (Statistical Package for Social Sciences). Există trei versiuni ale scalei IDD: 1) versiunea “past week” care este versiunea pentru diagnosticul depresiei conform DSM-III și RDC și care conține întrebări privitor la durata simptomelor, 2) versiunea ”lifetime” și 3) versiunea pentru monitorizarea răspunsului la tratament.
Modul de scorare al scalei este destul de complicat datorită faptului că trebuie să se țină seama la fiecare item de severitatea lui, ce criteriu diagnostic acoperă și durata lui. Astfel, un scor de 0 semnifică nici o tulburare, scorul de 1 sugerează o severitate subclinică a simptomelor, iar scorul de peste 2 indică că simptomul este prezent. Pentru ca diagnosticul de depresie majoră să fie pus trebuie ca scorul să fie minimum 2 la itemii 1 (dispoziție scăzută), 5 (scăderea intereselor), 6 (scăderea plăcerii), 20 (pierderea speranței) și 21 (iritabilitate) care acoperă criteriul DSM-III: “dispoziția disforică sau pierderea intereselor sau plăcerii în majoritatea sau toate activitățile uzuale” și scorul de peste 2 la minimul patru criterii din următoarele simptome (care să dureze cel puțin 2 săptămâni): scăderea/creșterea apetitului sau greutății (itemii 13, 14, 15 și 16); insomnie/hipersomnie (itemii 17, 18); agitație/lentoare psihomotorie (itemii 3, 4); pierderea intereselor/plăcerii sau scăderea interesului sexual (itemii 5, 6 și 7); scăderea energiei, oboseala (itemul 2); sentimente de inferioritate, autoreproșuri, vinovăție (itemii 8 și 9); diminuarea concentrării, lentoare ideativă, nehotărâre (itemii 11 și 12) și gânduri recurente de moarte și ideație suicidară (itemul 10).
Scala IDD a prezentat un înalt grad de validitate atunci când a fost administrată la 630 subiecți împreună cu Diagnostic Interview Schedule (DIS). Confidența la administrarea test-retest a fost, la fel, foarte bună. În alt studiu, IDD a prezentat o senzitivitate (procentul de recunoaștere a cazurilor) de 80% și o specificitate (procentul de recunoaștere a non-cazurilor) de 98,5%.
Deși scala IDD a fost construită pentru a furniza rapid un diagnostic, autorii recomandă că ea poate fi folosită și în studii în populația generală ca instrument de screening.
Sursa: Radu Vrasti: Măsurarea sănătății mentale; Scalele de evaluare a depresiei
Accesați: Catalogul probelor psihologice
