Inventarul Depresiei Beck (BDI-II)

Stan Andrei

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

PSCCOC 2021

1. Introducere

Istoricul dezvoltării instrumentului

Inventarul Depresiei Beck (BDI) a fost descris inițial de Beck și colaboratorii săi în anul 1961, bazându-se pe noțiunea de distorsiuni cognitive ca o cauză majoră a depresiei. Beck, Baumesderfer și Mayer au realizat de-a lungul anilor două evaluări semnificative ale caracteristicilor psihometrice ale BDI. Primul s-a concentrat pe caracteristicile fiabilității și validității, în timp ce al doilea a comparat BDI cu alte măsuri de auto-raportare a depresiei (Steer et al.,1986). A fost revizuită în 1978 cu BDI-IA și în 1996 cu BDI-II, ambele fiind protejate ca drepturi de proprietate intelectuală. Există o suită de teste din spectrul BDI, îmbunătățiri ale testului original sau altele din aceeași sferă psihologică respectiv, BDI-II este un chestionar care a fost tradus în diferite limbi. Un altul este BDI Fast Screen for Medical Patients (BDI-FS), o versiune condensată a chestionarului care poate fi utilizată în îngrijirea primară. Această versiune are șapte întrebări auto-raportate, fiecare dintre ele corespunzând unui simptom depresiv semnificativ experimentat în ultimele două săptămâni (Jackson-Koku, 2016).

Scopul instrumentului

Pentru a evalua severitatea simptomelor depresive la persoanele cu vârsta de peste 13 ani (Smarr & Keefer, 2011)

Numărul de itemi

BDI-II este un instrument de screening pentru depresie de 21 de articole. Simptomele de anxietate nu sunt examinate, dar simptomele afective, cognitive, somatice și vegetative sunt, conform criteriilor de depresie majoră DSM-IV (Segal et al., 2008). Clasamentele de top pentru toate cele 21 de lucruri sunt adunate împreună pentru a determina scorul final. Scorul cel mai mic este 0 și cel mai mare scor este 63 (Jackson-Koku, 2016).

2. Populația țintă și procedura de administrare

Cui se adresează testul?

Studenții de facultate, pacienții psihiatrici adulți și pacienții psihiatrici adolescenți au fost folosiți pentru validarea BDI-II (Beck et al., 1996). Observațiile clinice ale atitudinilor și simptomelor care apar adesea la pacienții psihiatrici deprimați dar rareori la pacienții psihiatrici nedipresați au condus la dezvoltarea chestionarului (Beck, 1961). Este destinat utilizării oricărei persoane cu vârsta de peste 13 ani (Segal et al., 2008).

Cum se administrează testul?

Deși a fost menit să fie livrat de intervievatori profesioniști, chestionarul este adesea autoadministrat (Beck et al., 1988). Autoadministrarea este de 5-10 minute; administrarea orală este de 15 minute (Smarr & Keefer, 2011).

Cum se scorează testul?

Fiecare întrebare este notată pe o scală Likert în patru puncte, variind de la 0 la 3, cu scoruri mai mari indicând mai multă depresie. Măsurile solicită respondenților să aprobe declarațiile care caracterizează modul în care s-au simțit în ultimele 2 săptămâni (Segal et al., 2008).

Cum se interpretează scorurile?

Conform manualului BDI-II, scorurile de la 0 la 13 denotă depresie minimă, scorurile de la 14 la 19 denotă depresie ușoară, scorurile de la 20 la 28 indică depresie moderată și scorurile de 29 la 63 denotă depresie severă (Segal et al., 2008). Spectrul de scoruri BDI-II variază de la 0 la 63. Scorurile de severitate ale fiecărui articol de depresie sunt adunate împreună. Când un articol are mai mult de un nivel de severitate, se utilizează cel mai mare răspuns. Menționări de scorare ale BDI-II: Punctul 16 (modificări ale modelului de somn) și punctul 18 (modificările apetitului) oferă ambele evaluări în 7 puncte pentru a înregistra creșteri sau reduceri ale comportamentului din motive de diagnostic (Smarr & Keefer, 2011).

3. Caracteristici psihometrice

După înlocuirea articolului și reformularea pentru a se potrivi criteriilor DSM-IV pentru tulburările depresive majore, validitatea conținutului BDI-II s-a îmbunătățit. S-a raportat că evaluările clinice ale depresiei și BDI au coeficienți de corelație medii de 0,72 și 0,60 pentru grupurile psihiatrice și non-psihiatrice, respectiv (Beck et al., 1988). Pentru simptomele medicale evaluate prin chestionar, validitatea constructului este bună, cu un scor de 0,92 pentru pacienții psihiatrici ambulatori și 0,93 pentru studenți (Beck et al., 1996), indicând faptul că BDI-II are o consistență internă mai mare decât BDI-IA, coeficienții BDI-FS variind de la 0,85 la 0,89 (Smarr & Keefer, 2011). Chestionarul prezintă o validitate concurentă ridicată în comparație cu alte măsuri de depresie, cum ar fi Minnesota Multiphasic Personality Inventory-D (r = 0,77) (Beck et al., 1988). Coeficienții lui Cronbach pentru normativul BDI actualizat – probele psihiatrice variază de la 0,79-0,90 (Beck et al., 1996). Acești coeficienți sunt de acord cu estimările coeficientului publicate într-un eșantion psihiatric (0,81) (Beck et al., 1988). Validitatea criteriului BDI II este asociată cu Scala de evaluare a depresiei Hamilton (r = 0,71), care are o fiabilitate ridicată de 1 săptămână test-retest de r = 0,93 (sugerând rezistența împotriva fluctuațiilor zilnice ale dispoziției) și o consistență internă de α = 91 (Beck et al., 1996). În populațiile normative, BDI-IA și BDI-II sunt asociate pozitiv cu conceptul disperării, așa cum se presupune (Smarr & Keefer, 2011), analiza componentei BDI-II a dezvăluit doi factori (factori somatici – afectivi și cognitivi), care au fost confirmați în cadrul studiului efectuat pe ambulatori medicali (Beck et al., 1996).

4. Concluzii și limite

Puncte tari: Eficiența timpului, ușurința de administrare și notare, caracteristicile psihometrice, capacitatea predictivă, numeroase traduceri accesibile, utilizarea cu o varietate de populații și evaluarea simptomelor și perioada de măsurare se potrivesc cu criteriile DSM-IV (Smarr & Keefer, 2011). BDI-II are o serie de defecte care sunt frecvente în testele de screening: Deoarece nu există scale de validitate, oamenii pot manipula pur și simplu scorul general (Halfaker et al., 2011).

Referințe bibliografice:

Beck, A. T., Steer, R. A., & Brown, G. K. (1996). BDI-II: Beck depression inventory. Pearson.

Beck, A. T. (1961). An Inventory for Measuring Depression. Archives of General Psychiatry, 4(6), 561.

Beck, A. T., Steer, R. A., & Carbin, M. G. (1988). Psychometric properties of the Beck Depression Inventory: Twenty-five years of evaluation. Clinical Psychology Review, 8(1), 77–100.

Halfaker, D. A., Akeson, S. T., Hathcock, D. R., Mattson, C., & Wunderlich, T. L. (2011). Psychological Aspects of Pain. In Pain Procedures in Clinical Practice (pp. 13–22). Elsevier.

Jackson-Koku, G. (2016). Beck Depression Inventory. Occupational Medicine, 66(2), 174–175.

Segal, D. L., Coolidge, F. L., Cahill, B. S., & O’Riley, A. A. (2008). Psychometric Properties of the Beck Depression Inventory—II (BDI-II) Among Community-Dwelling Older Adults. Behavior Modification, 32(1), 3–20.

Smarr, K. L., & Keefer, A. L. (2011). Measures of depression and depressive symptoms: Beck Depression Inventory-II (BDI-II), Center for Epidemiologic Studies Depression Scale (CES-D), Geriatric Depression Scale (GDS), Hospital Anxiety and Depression Scale (HADS), and Patient Health Questionna. Arthritis Care & Research, 63(S11), S454–S466.

Steer, R., A., Beck, A., T., & Garrison, B. (1986). Applications of the Beck Depression Inventory. In Beck, A. T. (1961). An Inventory for Measuring Depression. Archives of General Psychiatry, 4(6), 561.

Despre autor:

Stan Andrei, licențiat în psihologie; masterand în cadrul programului de studii Psihologia Sănătății – Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală, din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București; content creator – Youtube – MindFool by Andrei Stan.
Arii de interes: psihologie clinică, psihoterapie, psihoeducație, cercetarea, creeare de conținut psihoeducațional, promovarea informațiilor cu caracter științific, promovarea gândirii critice în populație.