Ca și scala Hamilton, inventarul Beck este un prototip al scalelor ce le întruchipează, scalele de auto-evaluare (self-rating). Scala BDI a fost dezvoltată de Beck și colab. (1961) ca un chestionar care este destinat să evalueze severitatea simptomelor depresive. Este compus din 21 simptome (itemi) care fiecare este evaluat în patru grade de severitate, de la 0 absent la 3 foarte sever, fiecărui grad corespunzându-i o întrebare iar subiectul este invitat să aleagă acea întrebare al cărui răspuns i se potrivește cel mai bine. Aceasta înseamnă că inventarul Beck conține un total de 84 întrebări. Cele 21 simptome au fost alese din simptomatologia comună a tulburărilor depresive și din literatura psihiatrică: dispoziția depresivă, pesimism, sentimentul eșecului, lipsa de satisfacție, sentimente de vinovăție, sentimentul pedepsei, auto-dezgust, autoacuzare, dorințe auto-punitive, plâns, iritabilitate, retragere socială, nehotărâre, modificarea imaginii de sine, dificultăți în muncă, tulburări de somn, fatigabilitate, pierderea apetitului, pierderea în greutate, preocupări somatice, pierderea libidoului.
Scorul total al scalei se poate întinde de la 0 la 63.
Comparativ cu scala Hamilton, inventarul Beck conține mai multe simptome depresive și doar 6 simptome somatice, dar spre deosebire de alte scale de evaluare a depresiei conține multe aspecte cognitive ale depresiei ceea ce face ca această scală să fie predilectă pentru evaluarea schimbărilor sub intervenția psihoterapiilor cognitive-comportamentale în tulburările depresive.
Beck și colab. (1981) au demonstrat scoruri înalte ale consistenței interne prin corelațiile dintre scorul fiecărui item și scorul total sau corelația dintre scorurile jumătăților scalei sau prin metoda test-retest. Validitatea concurentă făcută prin administrarea BDI împreună cu scale de evaluare clinică globală sau cu scala Hamilton au arătat scoruri moderate.
Cât privește pragurile de scor, Beck recomandă un scor de 13 peste care se poate considera că subiectul prezintă o stare depresivă. Mai târziu, Beck și Baumesderfer (1974) recomandă un scor de 21 pentru a se obține o populație depresivă pură necesară în studii științifice, dar trebuie să recunoaștem că aceste praguri au fost stabilite arbitrar, fără o metodă științifică.
Pornind de la întreaga scală DBI, Beck a construit o subscală cu 12 itemi care a demonstrat o validitate mai mare decât scala cu 21 itemi.
Cu toate limitările ei, scala BDI rămâne una din cele mai uzitate scale de autoevaluare în depresie și scala de predilecție din evaluarea rezultatelor terapiilor cognitive din tulburările depresive.
Sursa: Radu Vrasti: Măsurarea sănătății mentale; Scalele de evaluare a depresiei
Accesați: Catalogul probelor psihologice