Intervenții validate științific asupra traumei la copii; modelul intervenției cognitiv-comportamentale focalizate pe trauma (trauma- focused cognitive-behavioral therapy, TF-CBT)

Modalitățile de intervenție dezvoltate pentru copiii şi adolescenții expuşi la traumă sunt variate şi pot avea ca țintă individul, grupul, familia sau şcoala. Există ajustări în funcție de vârsta şi nivelul de dezvoltare al persoanei care a suferit trauma: în cazul copiilor, intervențiile încorporează frecvent jocul/terapia ludică, în timp ce în cazul adolescenților se păstrează formatul intervențiilor pentru adulți, fiind însă introduse elemente care vizează provocările specifice acestei vârste – asumarea riscului, presiunea socială (Vickerman & Margolin, 2007). Indiferent de variabilitatea modalităților de intervenție, există un consens din ce în ce mai mare în ceea ce priveşte obiectivele terapeutice şi strategiile utilizate pentru atingerea acestora.

Principii practice care ghidează practica intervențiilor terapeutice validate ştiințific (evidence-based) sau a celor promițătoare (evidence-informed) în cazul traumei la copii (Ford & Cloitre, 2009):

1. Prioritatea principală o reprezintă asigurarea securității şi stabilității copilului sau a familiei acestuia.
2. Este esențială realizarea unui “pod relațional” triadic între terapeut, copil şi părinte/persoană în grija căreia se află copilul.
3. Diagnosticul, planul de intervenție şi monitorizarea rezultatelor acesteia sunt relaționale (sunt organizate în funcție de nevoile, resursele şi scopurile copilului şi ale părintelui, au sens în primul rând pentru aceştia şi nu pentru terapeut!).
4. Diagnosticul, planul de intervenție şi monitorizarea rezultatelor sunt întotdeauna bazate pe punctele tari (factorii de reziliență) ale copilului, respectiv părintelui.
5. Toate fazele intervenției au ca scop dezvoltarea abilităților de autoreglare.
- 5a. Autoreglare emoțională.
- 5b. Autoreglare cognitivă (atenție, memorie, luare de decizii).
- 5c. Autoreglare a conştiinței şi motivației – eliminarea stărilor disociative.
- 5d. Autoreglare somatică.
6. Este necesar să se stabilească cum şi când sunt abordate amintirile cu conținut traumatic.
7. Este important să poată fi prevenite şi controlate discontinuitățile relaționale şi episoadele de criză psihosocială.

Modelul TF-CBT (Cohen, Mannarino & Deblinger, 2006)

Intervenția de tip cognitiv comportamental este din ce în ce mai mult recunoscută drept model de terapie preferențială în stresul posttraumatic la copii, fiind cel mai consistent model validat ştiințific în caz de dezastre naturale, proceduri medicale dureroase, abuz sexual, doliu traumatic, şi, în ultimii ani, abuz fizic şi violență domestică. De asemenea, modelul cognitiv-comportamental este prima opțiune în cazul problemelor de stres traumatic complex. Formula terapeutică particulară dezvoltată de Cohen, Mannarino & Deblinger (2006) este cea a intervenției cognitiv-comportamentale focalizate pe traumă (trauma-focused cognitive-behavioral therapy, TF-CBT). Cu eficiența demonstrată empiric în toate tipurile de situații/evenimente tarapeutice enumerate anterior, acest tip de intervenție focalizată pe traumă nu se recomandă dacă:

nu există o amintire specifică, clară a incidentelor traumatice care fac obiectul intervenției;
problemele comportamentale sau psihosciale ale copilului sunt acute sau severe;
sistemul de suport familial/de îngrijire este instabil sau fragmentat (datorită psihopatologiei părintelui sau datorită unor plasamente multiple ale copilului în afara familiei).

Deşi acest model de intervenție şi-a demonstrat eficiența mai ales la copiii de vârstă şcolară şi adolescenți, există adaptări ale protocolului de lucru TF-CBT şi pentru copiii de 2-6 ani (Scheeringa et al., 2007), cu precizarea că expunerea la traumă şi trainingul abilităților de relaxare pot fi utilizate dacă sunt adaptate vârstei copilului, iar părintele este capabil să îşi controleze propria anxietate, pentru a participa pas cu pas, alături de copil, în procesul terapeutic.

Elementele modelului intervenției cognitiv-comportamentale focalizate pe traumă (trauma-focused cognitive-behavioral therapy, TF-CBT)

Componentele modelului intervenției cognitiv-comportamentale focalizate pe traumă sunt oferite, în mod tipic, separat copilului şi părintelui, în sesiuni individuale, pentru ca abia către sfârşitul demersului terapeutic să se desfăşoare şi sesiuni comune părinte-copil. Elementele intervenției sunt oferite gradual, deoarece fiecare nouă componentă se bazează pe încorporarea unor abilități dobândite anterior; există şi o secvențialitate a modelului, care presupune parcurgerea etapelor terapeutice în următoarea ordine:

1. Psihoeducarea copilului şi a părintelui
2. Managementul stresului
3. Identificarea şi modularea emoțiilor
4. Copingul cognitiv
5. Construcția narațiunii despre traumă
6. Procesarea cognițiilor legate de traumă
7. Managementul comportamentului copilului de către părinte
8. Intervenții terapeutice cu diada copil-părinte
9. Monitorizarea IN VIVO a răspunsului la amorse ale evenimentului traumatic

Sursa: „1, 2, 3…Paşi în reabilitarea copilului care a suferit o traumă. Ghid pentru terapeuți”, Mighiu C. (coordonator), Benga, O., & Muntean, D., 2009, Editura Spiru Haret Iaşi.