Intervenţii în tulburările de personalitate

Intervenţii în tulburările de personalitate

Din punct de vedere al eficacităţii, tulburările de personalitate urmăresc categoriile de diagnostic DSM IV TR (APA, 2000):

Clusterul A (paranoidă, schizoidă şi schizotipală) categorie rezistentă la tratament, care nu prea beneficiază sau acceptă schimbarea

Clusterul B (antisocială, borderline, histrionică şi narcisistă) categorie cu rezultate mixte, care deţine atât caracteristici tratabile cât şi mai greu tratabile, depinzând în mare parte de individ

Clusterul C (evitantă, dependentă, obsesiv-compulsivă) categorie care răspunde cel mai bine la tratament.

Tiser (2002, citat în Bateman&Tyrer, 2004) prezintă principalele forme de intervenţie în aceste tulburări, cât şi obiectivele acestora:

Tipul de tratament – Obiectivul tratamentului

Terapia psihodinamică – Creşterea capacităţii de reflecţie, a relaţionării interpersonale şi controlul emoţional

Terapia cognitiv comportamentală – Modificarea credinţelor disfuncţionale

Terapia comportamental dialectică – Iniţial, pentru a reduce comportamentul auto-distructiv, ulterior controlul emoţional

Terapia cognitiv analitică – O mai bună înţelegere a funcţionării propriei persoane

Terapia comportamentală –  Îmbunătăţirea comportamentelor dezadaptative

Terapia psihodinamică

Terapia psihodinamică a  fost considerată cea mai eficientă în tratarea problemelor legate de tulburările de personalitate. Intervenţia în acest context vizează în principal spargerea mecanismelor defensive ale pacientului. Cel mai mult s-a pus accentul în această formă de psihoterapie pe tulburarea borderline, tulburare care diferă de celelalte prin dorinţa evidentă de schimbare şi a comportamentului de căutare a tratamentului.

Terapia cognitiv comportamentală

Literatura de specialitate găseşte terapia cognitiv comportamentală în tulburările de personalitate ca având aceeaşi eficienţă ca terapia psihodinamică. Mai mult, rata recăderii s-a dovedit a fi mai mare pentru terapia cognitiv comportamentală.

Terapia comportamental dialectică

Această formă de terapie este adaptată pornind de la terapia comportamentală. Ea include tehnici de intervenţie comportamentală (analiza funcţională), cognitive şi suportive (empatie, managementul traumei). Scopul terapiei este de a controla comportamentul autodistructiv şi apoi de a realiza reglarea emoţională.

Terapia cognitiv analitică

Această formă de terapie este considerată de unii terapeuţi ca fiind eficientă mai ales în tulburarea de personalitate borderline.