Meniu Închide

Intervenții cu realitatea virtuală în tratarea anxietății sociale

Frica este o parte integrantă a dezvoltării, o emoţie naturală şi universală, reprezentând un răspuns la un pericol din mediu, jucând rolul unui sistem de alarmă. Acest sistem se traduce printr-un sentiment de frică și înțelegere difuză, iar la nivel fiziologic prin apariţia palpitaţiilor, vertijului, transpiraţii. Atunci când ne este frică deseori avem un comportament agitat şi dezorientat şi adoptăm reacţia de luptă sau fugă. Frica se activează atunci când un eveniment extern este perceput ca reprezentând o potențială ameninţare. Această emoţie rămâne un mijloc de comunicare, care păstrează pentru subiect o semnificaţie şi o logică. Cu toate acestea, frica trebuie diferenţiată de anxietate, aceasta din urmă reprezentând anticiparea unei ameninţări. Noţiunea de distanţă critică în timp, obiectul fricii şi intensitatea emoţiei diferenţiază frica de anxietate. Cele două noţiuni au roluri similare şi anume cel de protecţie al individului, speciei şi cel de adaptare la un eveniment stresant din mediu. Frica este mai mult asociată cu creşteri rapide ale activării sistemului vegetativ cu comportament de salvare, iar anxietatea este mult mai asociată cu un comportament vigilent, evitant şi tensiune musculară.

Conform manualului de diagnostic și Statistică Mentală (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders; DSM-5), fobia socială este definită ca fiind o frică persistentă de una sau mai multe situații sociale în care persoana este expusă la o posibilă evaluare de către ceilalți și frica că ea sau el va acționa într-un mod umilitor sau jenant. În ceea ce privește tratamentul fobiei sociale, cea mai solidă susținere empirică o are terapia cognitiv-comportamentală (cognitive behavioral therapy; CBT). Aceasta se bazează pe restructurare cognitivă, expunere (in vivo sau în imaginar), dezvoltarea abilităților sociale și tehnici de relaxare. O meta-analiză realizată de Feske și Chambless (1995) a arătat că atât expunerea, cât și terapia cognitiv-comportamentală sunt eficiente în reducerea simptomelor, însă expunerea reprezintă o componentă esențială în tratarea anxietății sociale. Terapia prin realitate virtuală (Virtual Reality Therapy; VRT) este o tehnologie emergentă de tratament pentru reducerea anxietății. Experiența realității virtuale este o combinație de informații senzoriale și mecanismele de procesare a acestor informații. Din punct de vedere tehnic, termenul de realitate virtuală este folosit pentru a descrie un mediu tridimensional, generat de calculator, care poate fi explorat și în care se poate interacționa. Persoana care folosește realitatea virtuală devine parte a acelei lumi virtuale, poate să manipuleze obiecte sau să efectueze o serie de acțiuni. Așadar, realitatea virtuală presupune prezentarea simțurilor noastre cu un mediu virtual generat de calculator pe care îl putem explora într-o anumită modalitate. Expunerea realității virtuale (VR) a fost propusă ca o alternativă la expunerea standard in vivo. VR integrează în timp real grafica pe calculator, dispozitive de urmărire corporală, afișaje vizuale și alte dispozitive de intrare senzoriale pentru a imersa un participant într-un mediu virtual generat. VR este un sistem diferit de unul multimedia sau unul interactiv multimedia sau unul cu afișare grafică pe calculator. Un sentiment de prezență este, de asemenea, esențial pentru efectuarea terapiei de expunere, deoarece terapia este îndreptată spre facilitarea procesării emoționale (Hodges, Rothbaum, Opdyke, Graaff, Williford & North, 1995).

Avantaje ale intervenției VR:

  • Terapia este un mediu protejat, în care pacientul poate începe prin a explora și interacționa, acest lucru fiind unul dintre cele mai importante aspecte din terapie;
  • „Role performance” este o strategie de bază, care implică intreacțiunea în mediul VR fără ca persoana să se simtă amenințată sau să îi fie frică că îi pune pe alții în pericol;
  • Sistemul VR contribuie foarte mult la individualizarea/personalizarea terapiei prin ajustarea și adaptarea mediilor pentru caracteristicile fiecărui pacient;
  • Sistemul VR oferă posibilitatea de a extinde abilitățile dobândite prin exersarea lor în alte scenarii construite;
  • Sistemul VR oferă posibilitatea unui grad foarte mare de control în timp deoarece nu este necesar ca persoana să aștepte ca evenimentul să apară;
  • Sistemul VR oferă un grad ridicat de control pentru spațiu, multe situații anxiogene fiind greu accesibile în realitate;
  • Sistemul VR oferă posibilitatea ca pacientul ca lucreze în ritmul său și ori de câte ori are nevoie poate obține o nouă învățare. (Botella et al., 2004).

La fel ca în desensibilizarea progresivă, sistemul VR poate produce stimuli pentru pacienții cărora le este mai dificil să își imagineze situațiile fobice sau au un grad foarte crescut al fobiei, încât nu pot face față unei situații reale și de multe ori manifestă aversiune pentru a face acest lucru. Spre deosebire de expunerea gradată, pentru care este necesară părăsirea de multe ori a cabinetului psihoterapeutului, terapia VR poate fi realizată în intimitatea unei camere, evitându-se atât încălcarea confidențialității pacienților, dar și jena publică. În terapia VR pacientul are mult mai mult control asupra situației, se poate opri și începe oricând dorește, creându-i-se un mediu sigur pentru el, spre deosebire de expunerea in vivo, unde totul are loc în mod spontan, neașteptat. Mai mult, dacă pacientul nu poate face față situației anxiogene, nu poate ieși din mediu atât de ușor. VR-ul aduce avantajul unei mai mari eficiențe și economie în echivalentul furnizării de terapie.

Rezultatele unui studiu recent, publicat la începutul acestui an, care a folosit o intervenție VR, (Geraets, C. N. W., Veling, W., Witlox, M., Staring, A. B. P., Matthijssen, S. J. M. A., & Cath, D., 2019)  au evidențiat o reducere semnificativă a anxietății sociale la măsurătoarea post-test, rezultate care au fost menținute și la follow-up. În această cercetare, 15 participanți au beneficiat de câte 16 sesiuni VR-CBT săptămânale de câte 40 de minute. Intervenția fiind adaptată după protocolul CBT, pe parcursul sesiunilor VR au fost folosite strategii specifice, cum ar fi psiho-educația sau restructuarea cognitivă. Diferențele dintre baseline și post-tratament arată o îmbunătățire a calității vieții și o scădere a simptomelor depresive. Efectul în timp al intervenției VR-CBT este reprezentat și de o scădere cu 25% a gândurilor cu referință socială.

Dezvoltarea tehnologiei împreună cu o bază științifică a unei teorii sau practici terapeutice, cum este CBT, reprezintă premisele cele mai bune pentru a avansa noi metode de tratare sau ameliorare a simptomelor psihologice clinice. Adiacent efectului pozitiv asupra pacientului, remarcăm și un beneficiu adus și terapeutului, atunci când livrează acest tip de terapie, prin faptul că face scopurile mult mai ușor de atins. Majoritatea structurilor VR se bazează pe imersarea pacientului într-un mediu virtual social, de obicei într-o locație cu mai multe persoane, cu diferite statusuri, susținerea unui discurs public sau alte contexte sociale în legătură cu simptomatologia pacientului. Intervenția VR-CBT este folosită pentru mai multe subtipuri ale anxietății, cum ar fi fobia de un animal specific, acrofobie sau frica de zbor cu avionul.

Bibliografie

American Psychiatric Association (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.), Washington, DC: Author.

Anderson, P., Rothbaum, B.O., & Hodges, L.F. (2003). Virtual reality exposure in the treatment of social anxiety, Cognitive and Behavioral Practice, 10(3), 240-247.

Botella,C., Baños,R., Guillén, V., Perpiña, C., Alcañiz, M. & Pons, A. (2004). Telepsychology: Public Speaking Fear Treatment on the Internet, CyberPsychology & Behavior, 3(6).

Feske, U., & Chambless, D. L. (1995). Cognitive behavioral versus exposure only treatment for social phobia: A meta-analysis. Behavior Therapy, 26(4), 695–720.

Hodges, L.F., Rothbaum, B.O., Opdyke, D., Graaff, J. J., Williford, J. S., & North, M. M. (1995). Virtual Environments for Treating the I Fear of Heights. Computer, 28(7), 27-34.

Geraets, C. N. W., Veling, W., Witlox, M., Staring, A. B. P., Matthijssen, S. J. M. A., & Cath, D. (2019). Virtual reality-based cognitive behavioural therapy for patients with generalized social anxiety disorder: a pilot study. Behavioural and Cognitive Psychotherapy, 1–6. 

Reyna, D., Caraza, R., Gonzalez K., M., Ayala, A., Martinez, P., Loredo, A., Rosas, R., Reyes, P. (2018). Virtual Reality for Social Phobia Treatment. 10.1007/978-3-319-73323-4_16.

Acest articol a fost realizat de Bențan Ioana, absolventă a facultății de Psihologie, UBB, Cluj, în prezent masterandă în anul 2 a programului masteral „Tehnici Psihologice de Control Comportamental și Dezvoltarea Potențialului Uman”, UBB, Cluj.