Influența respingerii asupra stimei de sine și stărilor depresive

Influența respingerii asupra stimei de sine și stărilor depresive. Implementarea jocului SwipeRight

Băzăvan Andreea Nicoleta, Mavlea Adriana, Nuță Elena-Alexandra, Stan Andrei, Tudose Clara-Cristina

Introducere

Aplicația Tinder a devenit una dintre cele mai cunoscute aplicații mobile de întâlniri. Tinder a avut 50 de milioane de utilizatori, 10 milioane de utilizatori activi zilnic și 20 de miliarde de potriviri în 2019, cu aproximativ 26 de milioane de potriviri în fiecare zi (Her & Timmermans, 2021).

Paradoxul întâlnirilor moderne este că, în ciuda faptului că platformele de internet oferă mai multe opțiuni de a găsi un partener romantic decât oricând, oamenii au șanse mai mari să fie singuri. S-a postulat că există o mentalitate de respingere: oamenii devin din ce în ce mai pesimiști și mai respinși pe măsură ce continuă să aibă acces la parteneri posibili aproape nesfârșiţi. În cadrul a trei studii, participanții au început imediat să respingă mai mulți parteneri ipotetici și reali atunci când se întâlnesc online, ceea ce a dus la o scădere cu 27% a numărului de întâlniri. Acest lucru s-a explicat printr-o scădere generală a satisfacției cu fotografiile și succesul perceput la întâlniri. Mentalitatea de respingere a redus, de asemenea, șansele femeilor de a forma relații romantice. În era digitală, aceste relații interpersonale online pot avea un impact asupra rezultatelor sănătății și bunăstării utilizatorilor (Lomanowska & Guitton, 2016).  Utilizatorii Tinder au o satisfacție mai mică cu privire la imaginea corporală și, totodată, o stimă de sine scăzută comparativ cu neutilizatorii (Her & Timmermans, 2021). Rata generală de respingere – persoanele resping mai ușor persoanele atunci când partcipanții sunt disponibili pentru o relație și involved real-life mating decisions. S-ar putea argumenta că o rată mai mare de respingere nu este întotdeauna dăunătoare; în schimb, ar putea ajuta oamenii să se concentreze asupra celor mai bune alternative potențiale de partener, făcându-i mai fericiți cu setul de parteneri pe care i-au acceptat. Cu toate acestea, a existat o legătură negativă între comportamentul general de respingere și satisfacția față de posibilitățile de partener acceptate de participanți. Oamenii care respingeau mai mult aveau, prin urmare, mai multe șanse să fie nemulțumiți de posibilitățile mai puține de parteneri pe care le-au acceptat decât cei care acceptau mai mult în general (Pronk & Denissen, 2020).

Un mecanism psihologic care stă la baza mentalității de respingere, nemulțumirea crescută față de atractivitatea potențialilor parteneri și pesimismul crescut cu privire la șansele de a găsi un partener prin această platformă; participanții au ajuns să respingă din ce în ce mai mult, în funcție de câți parteneri au respins deja (Pronk & Denissen, 2020). Tinder este popular printre utilizatori, deoarece le place să se uite la persoane cu caracteristici atractive. Atunci când oamenii se uită la o față atractivă, partea creierului care se ocupă de procesarea recompensei devine mai activă (Klucharev et al., 2009). În plus, natura aleatorie a potrivirilor Tinder creează o cantitate mai mare de reactivitate (se produce mai multă dopamină) în creier, ceea ce îi face pe indivizi să se întoarcă pentru mai multă experiență de acest gen (McClure et al., 2003).

Această eliberare de dopamină are loc exact atunci când cineva vede o potrivire pe care o are, dar în timp, creierul identifică un semnal cu recompensa și poate avea o reacție doar pentru că sună notificarea. Individul devine dependent de recompensă pe măsură ce creierul său se adaptează la ea și i-ar putea fi greu să se oprească chiar și atunci când își găsește un partener.

Cu toate acestea potrivirea pe Tinder are și efectul opus, cel de refuz, o realitate ce este relativ neglijată în comunitatea științifică. Regiunea creierului care se excită atunci când o persoană este respinsă, fie online, fie în persoană, este aceeași zonă care se ocupă de durerea fizică (Kross et al., 2011). Asta înseamnă faptul că, creierul tău nu poate face diferența dintre durerea emoțională și cea fizică (Eisenberger et al., 2003), așa că atunci când glisezi spre dreapta și nu se potrivește, sau trimiți un mesaj și este lăsat „la citit” sau ești fantasmat după o întâlnire, creierul interpretează durearea la fel ca și o fractură.  Cortexul cingulat anterior este activat ca răspuns la respingerea socială (excluderea dintr-un joc virtual de aruncare a mingii), ceea ce este comparabil cu ceea ce se întâmplă atunci când unei persoane i se administrează stimuli dureroși (Eisenberger et al., 2003). Experimentarea durerii și observarea unei leziuni dureroase a altuia implică cortexul cingulat anterior și insula anterioară (Ochsner et al., 2008) iar aceste răspunsuri empatice sunt legate de severitatea durerii (Saarela et al., 2006; Singer et al., 2004).

Tinder este destul de depersonalizat, deoarece utilizatorii trec cu degetul spre stânga sau spre dreapta pe cineva doar pentru atractivitate, fără repercusiuni dacă nu reacționează. Drept urmare, oamenii tind să se concentreze mai mult pe punctele mai fine ale aspectului lor și se străduiesc continuu să se perfecționeze pentru a atrage mai mulți parteneri. De asemenea, ei pot deveni din ce în ce mai judecători față propria persoană. Indivizii încep să simtă că propriile lor atribute fizice, atât bune cât și negative, sunt apreciate mai mult decât celelalte calități pozitive, deoarece pun frumusețea altor oameni deasupra altor trăsături (Strubel & Petrie, 2017).

Obiectiv

Acest studiu are ca obiectiv compararea influenței pe care o are sensibilitatea la respingere asupra variabilelor stima de sine și stările depresive în cadrul grupului experimental cu cea din grupul de control, în urma jocului SwipeRight.

 Ipoteză

Ipoteza acestui studiu presupune existența unor diferențe semnificative statistic între sensibilitatea la respingere asupra stimei de sine și stărilor depresive în grupul experimental și influența pe care o are sensibilitatea la respingere în cadrul grupului de control, în urma jocului SwipeRight.

Noutatea studiului

Acest studiu poate fi inovativ prin modul de implementare, pe structura metodologiei Cyberball și având la baza experimentului jocul SwipeRight.

Metode și design

Participanți

Participanții sunt recrutați prin intermediul social media. În ceea ce privește criteriile de includere, atât participanții din grupul experimental, cât și participanții din grupul de control trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani și să aibă naționalitate română. Criteriile de excludere vizează implicarea într-o relație de cuplu, deci ar fi necesar ca participanții să nu fie angajați într-o relație de cuplu.  La acest studiu este de așteptat să participe 50 de persoane în grupul experimental și 50 de persoane în grupul de control. Participanții la studiu au vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, nu sunt implicați într-o relație de cuplu, sunt de gen feminin și masculin, provin atât din mediul urban, cât și din mediul rural și sunt din România.

Pentru selectarea participanților se folosește eșantionarea pe cote, metodă de eșantionare non-aleatorie. Eșantionarea pe cote este potrivită acestei cercetări deoarece implică formularea unor criterii mutual exclusive în funcție de care se vor forma anumite grupe, dar includerea în grupele respective nu se face aleatoriu, ci în funcție de accesul la participanți și de disponibilitatea participanților de a se implica în studiu. 

Instrumente

Stima de sine

Evaluarea stimei de sine ar putea fi utilizată cu ajutorul chestionarului intitulat Scala de Măsurare a Stimei de Sine a lui Rosenberg (1965). Aceasta este compusă din 10 itemi care fac referire la respectul și la acceptarea de sine. Scorarea se realizează pe scală Likert în 4 trepte (0-3), în care 0 reprezintă un dezacord puternic al subiectului, 1 reflectă dezacordul, 2 acordul și 3 acordul puternic cu privire la enunț. Din totalul de itemi, 5 sunt scorați invers, respectiv itemii: 2, 5, 6, 8 și 9 (Rosenberg, 1965). Scala sumativă variază între 0-30 de puncte. Scorurile cuprinse între 15 și 25 sunt în limita normalității, iar scorurile sub 15 sugerează o stimă de sine scăzută. Indicele de consistență internă Cronbach Alfa pentru itemii scalei a fost α = .88 (Gray-Little et al., 1997), iar în alte studii este de .84 (p< .01) la evaluarea test-retest (Martín-Albo et al., 2007). Pentru eșantionul românesc s-a obținut α = .79 (Schmitt & Allik, 2005), ceea ce reliefează validitatea bună a scalei.

Stările depresive

Pentru măsurarea depresiei se poate utiliza Beck Depression Inventory-Short Form (BDI-II) (Beck et al., 1996). Acest chestionar constă în 21 de grupe de fraze, ce vizează conținutul emoţional al respondenților. Sunt măsurate pe o scală de la 0 la 3, în care 0 semnifică o stare de bine și lipsa stărilor depresive, iar 3 reprezintă reacții puternic depresive. Scorurile pot varia de la 0 la 63. Exemplu de item: Tristețe – 0= Nu mă simt trist; 1 – Mă simt trist în mare parte a timpului; 2 – Mă simt trist tot timpul; 3 – Sunt trist sau nefericit încât nu mai suport acest lucru.

Sensibilitatea la respingere

Variabila Sensibilitatea la respingere va fi măsurată prin intermediul Rejection Sensitivity RS-Adult questionnaire (A-RSQ). Acesta își propune diferențe individuale în tendința de a aștepta anxios respingerea în situații interpersonale (RSQ; Downey & Feldman, 1996). Instrumentul prezintă 9 situații ipotetice în care respingerea este posibilă (de exemplu, „Îi ceri unui prieten să-ți facă o mare favoare”). Participanții evaluează fiecare situație, folosind scale de tip Likert în șase trepte cu 2 dimensiuni. Gradul lor de anxietate și îngrijorare cu privire la rezultat (de exemplu, „Cât de îngrijorat sau anxios ați fi dacă prietenul dv. ar face sau nu această favoare?”) este evaluat de la 1 (foarte nepreocupat) la 6 (foarte îngrijorat). Așteptările lor pentru un rezultat de succes („M-aș aștepta ca el/ea să facă de bunăvoie această favoare”) este evaluat de la 1 (foarte puțin probabil) la 6 (foarte probabil). Pentru a calcula scorul RS pentru fiecare situație, așteptarea este codificată invers, astfel încât un scor mai mare indică speranță de respingere mai mare, iar scorul la expectanța respingerii este înmulțit cu anxietatea.  În cele din urmă, scorul total RS este scorul RS mediu pentru toate situațiile.

Design și procedură

Acest studiu are un design cvasi-experimental, deoarece respingerea poate influența stima de sine și stările depresive, existând posibilitatea unei relații cauzale, iar participanții au fost alocați în grupuri în funcție de disponibilitate, ci nu într-un mod aleator.    

Paticipanților li se spune că vor interacționa cu o aplicație de dating care are acel filtru de cenzură eliminat, astfel sunt capabili să observe în timp real cum ceilalți oameni îi apreciază profilul respectivului participant. Aceștia vor juca un joc, numit Swipe Right, în care aceștia cred că se află într-o situație reală de online dating și în care pot observa în timp real cum anumite persoane le oferă “match” și “pass”. Participanților nu li se spune că în realitate nu există persoane reale ce le vizualizează profilul. Timp de 1 minut, de 30 de secunde programul le va oferi doar “match”, iar ulterior 2 minute aceștia vor primi doar “pass”.  Deși alegerile sunt fictive, se analizează starea de bine în funcție de respingerea pe care o simt. Ulterior, participanții vor completa chestionare postexperimentale. Pentru prelucrarea rezultatelor se va folosi baza de date cu răspunsurile obținute de la participanți, acestea fiind analizate cu ajutorul programelor de analiză statistică Jamovi și SPSS.

Așteptări studiu

• Mediul online declanșează o mentalitate de respingere, ceea ce determină oamenii să devină din ce în ce mai probabil să respingă partenerii, în măsura în care li s-au oferit mai multe opțiuni.
• Este necesară o explorare a variabilei timp: cât de repede va începe mentalitatea de respingere? Nu am avut nicio ipoteză a priori asupra a ceea ce ar fi un set ideal de alegeri, ci am explorat un potențial „punct de rupere” în tendința de respingere.
•  Ce procese psihologice pot explica o schimbare în deciziile de împerechere?

Bibliografie

Beck, A. T., Steer, R. A., & Brown, G. K. (1996). Beck depression inventory (BDI-II) (Vol. 10, p. s15327752jpa6703_13). London, UK: Pearson.

Downey, G., & Feldman, S.I. (1996). Implications of rejection sensitivity for intimate relationships. Journal of Personality and Social Psychology, 70, 1327-1343.

Eisenberger, N. I., Lieberman, M. D., & Williams, K. D. (2003). Does Rejection Hurt? An fMRI Study of Social Exclusion. Science, 302(5643), 290–292. https://doi.org/10.1126/science.1089134

Gray-Little, B., Williams, V. S. L., & Hancock, T. D. (1997). An Item Response Theory Analysis of the Rosenberg Self-Esteem Scale. Personality and Social Psychology Bulletin, 23(5), 443–451. https://doi.org/10.1177/0146167297235001

Her, Y.-C., & Timmermans, E. (2021). Tinder blue, mental flu? Exploring the associations between Tinder use and well-being. Information, Communication & Society, 24(9), 1303–1319. https://doi.org/10.1080/1369118X.2020.1764606

Klucharev, V., Hytönen, K., Rijpkema, M., Smidts, A., & Fernández, G. (2009). Reinforcement Learning Signal Predicts Social Conformity. Neuron, 61(1), 140–151. https://doi.org/10.1016/j.neuron.2008.11.027

Kross, E., Berman, M. G., Mischel, W., Smith, E. E., & Wager, T. D. (2011). Social rejection shares somatosensory representations with physical pain. Proceedings of the National Academy of Sciences, 108(15), 6270–6275. https://doi.org/10.1073/pnas.1102693108

Lomanowska, A. M., & Guitton, M. J. (2016). Online intimacy and well-being in the digital age. Internet Interventions, 4, 138–144. https://doi.org/10.1016/j.invent.2016.06.005

McClure, S. M., Berns, G. S., & Montague, P. R. (2003). Temporal Prediction Errors in a Passive Learning Task Activate Human Striatum. Neuron, 38(2), 339–346. https://doi.org/10.1016/S0896-6273(03)00154-5

Ochsner, K. N., Zaki, J., Hanelin, J., Ludlow, D. H., Knierim, K., Ramachandran, T., Glover, G. H., & Mackey, S. C. (2008). Your pain or mine? Common and distinct neural systems supporting the perception of pain in self and other. Social Cognitive and Affective Neuroscience, 3(2), 144–160. https://doi.org/10.1093/scan/nsn006

Pronk, T. M., & Denissen, J. J. A. (2020). A Rejection Mind-Set: Choice Overload in Online Dating. Social Psychological and Personality Science, 11(3), 388–396. https://doi.org/10.1177/1948550619866189

Rosenberg, M. (1965). Rosenberg self-esteem scale. Journal of Religion and Health.

Saarela, M. V., Hlushchuk, Y., Williams, A. C. d. C., Schurmann, M., Kalso, E., & Hari, R. (2006). The Compassionate Brain: Humans Detect Intensity of Pain from Another’s Face. Cerebral Cortex, 17(1), 230–237. https://doi.org/10.1093/cercor/bhj141

Schmitt, D. P., & Allik, J. (2005). Simultaneous Administration of the Rosenberg Self-Esteem Scale in 53 Nations: Exploring the Universal and Culture-Specific Features of Global Self-Esteem. Journal of Personality and Social Psychology, 89(4), 623–642. https://doi.org/10.1037/0022-3514.89.4.623

Singer, T., Seymour, B., O’Doherty, J., Kaube, H., Dolan, R. J., & Frith, C. D. (2004). Empathy for Pain Involves the Affective but not Sensory Components of Pain. Science, 303(5661), 1157–1162. https://doi.org/10.1126/science.1093535

Strubel, J., & Petrie, T. A. (2017). Love me Tinder: Body image and psychosocial functioning among men and women. Body Image, 21, 34–38. https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2017.02.006

Despre autori:

• Andreea Nicoleta Băzăvan – psiholog clinician sub supervizare
• Adriana Mavlea – psiholog, absolventă a Facultății de Psihologie și a Masterului de Psihologia Sănătății – Cercetare clinică și Optimizare Comportamentală din cadrul Universității din București
• Alexandra Nuță – psiholog clinician, absolventă a programului masteral Psihologia Sănătății – Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală, din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, instagram: psiholog_alexandra_nuta
• Clara-Cristina Tudose – psiholog clinician sub supervizare, site: https://cabi.ro
• Andrei Stan – psiholog clinician sub supervizare, psiholog al sănătății | Edutainment creator, content creator – Youtube – TikTok – Instagram -Facebook ~MindFool by Andrei Stan.
• Arii de interes: psihologie clinică, psihoterapie, psihoeducație, cercetare, creare de conținut psihoeducațional, promovarea informațiilor cu caracter științific, promovarea gândirii critice în populație.