Hermann Ebbinghaus

Hermann Ebbinghaus (n. 1850 – d. 1909) a fost un psiholog german cunoscut pentru cercetările sale asupra memoriei și pentru descoperirea a ceea ce se numește curba învățării. La 17 ani începe cursurile la Universitatea din Bonn, studiind istorie și filologie. În acest timp, interesul său pentru psihologie începe să crească. Urmându-și  pasiunea nou descoperită, la 23 de ani își ia doctoratul în psihologie cu dizertația „Filosofia inconștientului”.

Se mută la Londra unde, într-un anticariat descoperă cartea lui Gustav Fechner – „Elements of Psychophysics”, care îl va conduce către faimoasele sale experimente în domeniul memoriei. Studiile sale în această zonă încep în 1879, iar în 1885 publică principala sa lucrare „Memoria: O contribuție la psihologia experimentală”.

Și-a desăvârșit studiile la Universitățile din Bonn, Halle și Berlin, iar apoi a fost profesor în instituții de învățământ similare din Berlin, Breslau și Halle. Preocupat în mod deosebit de psihologia experimentală, a studiat diferite aspecte referitoare la procesul de uitare, făcând experimente pe el însuși, în urma cărora a scris lucrarea „Asupra memoriei”.

Principalul concept adus în psihologie de H. Ebbinghaus este acela că retenția informațiilor în memorie se desfășoară pentru toți oamenii conform unui tipar, în funcție de numărul de repetiții și intervalul de repetiție.

Împreună cu Arthur König a fondat în 1890 prima revistă germană de psihologie generală „Zeitschrift für Physiologie und Psychologie der Sinnesorgane” (Revista de fiziologia și psihologia organelor de simț).

Selecție din opere:

  • Memoria: O contribuție la psihologia experimentală;
  • Asupra memoriei;
  • Psychology: An Elementary Text-book.

Accesați: Articole de studiu – personalități în psihologie