Halucinaţiile şi iluziile

Când pacientul relatează că a văzut, a auzit, a simţit sau a mirosit ceva neobişnuit, medicul trebuie să stabilească dacă este vorba despre o iluzie sau despre o halucinaţie.

Iluzia reprezintă o percepţie denaturată a stimulilor externi şi este frecvent întâlnită în cazul pacienţilor cu tulburări ale stării de conştienţă. Spre exemplu, un pacient cu stare confuzională afirmă că vede o mână enormă agitându-se la ferestră; de fapt, este vorba despre coroana unui pom mişcat de vânt.

Halucinaţia reprezintă o percepţie anormală în lipsa oricărui stimul exterior, care este conştientizată de către pacient ca un stimul exterior real.

Halucinaţiile pot fi elementare – străfulgerări luminoase, pocnituri, şuierături – sau complexe – persoane, feţe, voci sau orchestraţii muzicale. Halucinaţiile elementare au de regulă de regulă un substrat organic.

Halucinaţiile pot fi clasificate şi în funcţie de tipul percepţiei:

De regulă au substrat organic:

• miros: halucinaţii olfactive
• gust: halucinaţii gustative
• vedere: halucinaţii vizuale

De regulă au substrat psihic:

• simţ tactil: halucinaţii somatice
• auz: halucinaţii auditive

Sursa: Examinarea Clinică Neurologică. Autor: Geraint Fuller